Spre deosebire de președinții români, care-s mai toți o apă și-un pământ, cei americani sunt destul de diferiți între ei. Și nu am în vedere doar aspectele superficiale, precum bunăoară culoarea pielii, unii fiind albi, alții negri.
Dar să-i luăm de pildă la nimereală pe Clinton și pe succesorul său, Bush-junior. Păi, ăștia doi au fost, din punctul de vedere comportamental, diametral opuși: dacă saxofonistul Bill se relaxa înghesuindu-și colaboratoarele prin ungherele și boschetele Casei Albe, pe Gică Bush îl vindeca de stress cățelul său, Barney, un fox-terrier căruia îi aloca mai tot timpul liber, plimbându-l domestic prin parc, aruncându-i bățul și strigându-i „Hai, Barney, aport !”
Clinton și Bush jr ! Să treacă instituția prezidențială americană de la doctrina fustei lipsă la promenada cu căței… Nici nu-mi dau seama dacă a fost ăsta un pas înainte sau, dimpotrivă, unul îndărăt… Cu certitudine însă că a fost un pas. Unul lateral, poate.
Că veni vorba: una dintre partenerele de tăvăleală ale saxofonistului Bill – v-o mai amintiți pe grăsanca aia de Monica Lewinsky ? – s-a dovedit extrem de matracucă, dezvăluind, într-o cărțulie autobiografică, trecerea sa totuși meteorică prin așternuturile prezidențiale: „Am înnebunit de plăcere când buzele noastre s-au întâlnit prima oară cu pasiune. Eu îmi doream să fiu într-un pat mare, cald, făcând dragoste cu omul pe care îl adoram. Însă cu Bill totul se rezuma la satisfacerea lui sexuală. El nu avea niciodată timp să fie un amant tandru. Chiar și atunci când îi ofeream plăcere, îl surprindeam trăgând cu ochiul peste capul meu. Și chiar dacă el era bătrân, cărunt și decadent, îmi doream copii cu el.”
Cât de jenant este să intre în tine cu pixul o asemenea țață, care, deși face ea mare caz că este „made in USA”, pare să-și petrecut tinerețea prin discotecile din Budești ori Codăești. Oare președinții ăștia – americani sau de altă nație – chiar nu știu să-și aleagă colaboratoarele intime?
Sunt convins că pe Bush junior nu l-au păscut niciodată asemenea surprize neplăcute de la Barney. Chiar dacă drăgălașul său cățel rasa fox-terrier ar fi fost capabil să-și scrie memoriile ( nu văd de ce n-ar fi fost capabil, că doar nu-i mai prost ca Lewinsky !” ), sunt absolut convins că el n-ar fi lezat cu nimic imaginea prietenului său, președintele.
Cu alte cuvinte, asta înseamnă să ai puțină rasă!
