PANIHIDA = cuprinde rânduiala slujbei înmormântării. Ea este deosebită pentru copii, mireni, preoți, călugări și în Săptămâna Luminată (prima după Învierea Domnului).
POLIELEU = cântare de laudă la sărbătorile Mântuitorului și ale sfinților, fiind alcătuită din versete Psalmilor 134 și 135, psalmi care preamăresc în chip deosebit și laudă milostivirea lui Dumnezeu. (din grecescul polieleus = mult milostiv).
PSALM (psalmos = psalm, cântare dintr-un instrument cu coarde, deoarece psalmii se cântau acompaniați la harfă) – creații lirice, cu fond religios; formează una din cărțile Vechiului Testament, intitulată Psalmi și atribuită regelui David. În număr de 151 (150 canonici și un psalm necanonic) psalmii au fost reuniți în primele secole ale creștinismului în cartea numită Psaltire.
PSALTIRE = cuprinde cei 150 (+ 1) de psalmi ai lui David și ai altor poeți din Vechiul Testament. Ei sunt împărțiți în 20 de părți numite catisme (= pauze, șederi).
PROCHIMEN = stih (vers de psalm) care precede pericopa din Apostol (=așezat înainte).
PRICEASNA (rus. Pricestna = care participă); v. Chinonic.
PRIPEALA = cântare grăbită, cu refren doxologic.
PRONAOS (sau nartică) numit și tinda bisericii = este încăperea de la intrarea dinspre apus a bisericii. Aici stăteau odinioară catehumenii și penitenții, iar azi, la țară, stau femeile. În vechile biserici, pronaosul era o încăpere despărțită de naos printr-un zid, având uși de comunicare; cu timpul, zidurile au fost înlocuite de arcade susținute de stâlpi, iar la bisericile construite în ultimele două secole pronaosul a devenit o prelungire a naosului, de care nu mai e despărțit prin nimic. În pronaos se află cafasul, un fel de balcon înspre peretele de la intrare, unde cântă corul bisericii, în timpul Sf. Liturghii.
PATERIC = carte cu biografii ale unor călugări-sihaștrii, care, pentru curăția și sfințenia vieții lor, au rămas în memoria Bisericii, fiind trecuți în rândul cuvioșilor și sfinților.
