SATANA – nume dat diavolului; în limba ebraică numele înseamnă „potrivnic”, „vrăjmaș”. Diavolul este cauza răului din lume. Puterea lui nu trebuie nesocotită, dar creștinii trebuie să cunoască faptul că diavolul nu este de neînvins: prin puterile proprii și având alături harul divin, orice putere a diavolului este înfrântă. Postul și rugăciunea sunt două dintre cele mai puternice arme de luptă împotriva celui rău. SFINTELE TAINE sunt lucrări sfinte și sfințitoare în care preoții și (sau) episcopii împărtășesc în chip văzut harul lui Dumnezeu cel nevăzut. Numărul celor șapte taine este pus în legătură cu cele șapte daruri ale duhului sfânt (Isaia 11, 2-3). Ele sunt: Botezul, Mirungerea (Ungerea cu Sfântul Mir), Spovedania (Mărturisirea; Pocăința), Împărtășania (Euharistia), Cununia, Maslul și Preoția (Hirotonia).
SFINTENIE [gr.agiasmos, agiosyni; lat.sanctificatio]: procesul de transfigurare subiectivă a credinciosului prin participare nemijlocită la viața în Hristos, Care este sfințenia însăși, adică prin consacrare spirituală continuă. Împreună cu dreptatea și răscumpărarea, sfințirea este un aspect complementar și indispensabil al actului mântuirii (I Cor. 1, 30). Mântuirea nu este un merit, ci aproprierea personală, după har, a trupului îndumnezeit al lui Hristos, așa cum indică scopul liturghiei: “Sfintele, sfinților”. Actul esențial al jertfei euharistice este consacrarea sau prefacerea darurilor; dar scopul acesteia este sfințirea credincioșilor. Creștinul devine locaș sfânt al lui Dumnezeu prin împărtășirea Sfintelor Taine.
SHISMA [gr. shisma, lat. schisma = separare, scindare, shisma]: situație de separare canonică și de întrerupere a comuniunii liturgice între scaunul de Roma și cel de Constantinopol, provocată de bula de excomunicare din 16 iulie 1054 pe care cardinalul Humbert o depune pe altarul Sfintei Sofii, în numele papei Leon al IX-lea (mort cu trei luni înainte), împotriva patriarhului Mihail Cerularie. La rândul său, patriarhul ecumenic excomunică delegația papală prezentă la Constantinopol. Deși în sens strict anatema din 1054 este o excomunicare personală care privește în mod direct cele două scaune patriarhale, totuși ea a afectat profund relațiile ulterioare dintre cele două mari părți ale Bisericii creștine. În Ianuarie 1964, papa Paul al VI-lea vizitează Ierusalimul, unde se întâlnește cu patriarhul ecumenic Atenagoras I. În toamna aceluiași an, conferința panortodoxă de la Rhodos decide să se înceapă pregătirile necesare pentru deschiderea dialogului teologic “pe picior de egalitate” cu Biserica romană. În ajunul încheierii conciliului Vatican II, la 7 dec. 1965, papa Paul al VI-lea, în catedrala Sfântul Petru din Roma, și patriarhul Atenagoras în catedrala patriarhala din Istambul, ridică în același timp anatema care dura între cele două Biserici de nouă secole. Cei doi șefi de Biserici își dau seama totuși ca “acest gest de dreptate și de iertare reciproca nu este suficient pentru a pune capăt diferențelor, cele vechi și cele mai recente, dintre Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă”. Practic, separarea continua.
SINERGIE [gr. synergeia = conlucrare]: răspunsul credinciosului la chemarea Duhului Sfânt, cooperarea tainică și liberă între harul lui Dumnezeu și voința omului.
SINOD ECUMENIC [gr. oikoumeniki sinodos, lat. concilium = adunare de episcopi, care reprezintă întreaga Biserică]: Forma colegială în care se exprimă episcopatul universal în materie de doctrină și de disciplină. Cu toate că episcopul are o destinație locală determinată, el are o răspundere colegială în problemele de interes general ale Bisericii.
SOTERIOLOGIE (gr. O Soter = Mantuitorul): Doctrina creștină despre mântuire (v. MÂNTUIRE).
SPOVEDANIE – MĂRTURISIRE SAU POCĂINȚĂ – este una dintre cele șapte Sfinte Taine în care credinciosul, prin puterea Duhului Sfânt și rugăciunea Bisericii, primește iertarea păcatelor săvârșite după botez, spre înnoirea comuniunii sale cu Dumnezeu și împăcarea cu comunitatea liturgică al cărui membru este. Taina a fost instituită de Mântuitorul Hristos, după Înviere, prin cuvintele:”…Luați Duh Sfânt! Cărora le veți ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veți ține, ținute vor fi” (Ioan 20, 22-23). Indiferent de ritmul împărtășirii, care – desigur – trebuie să fie frecvent, credincioșii trebuie să fie îndrumați să practice spovedania în mod continuu, ca o actualizare permanentă a harului primit la botez.
SAVAOT – Dumnezeul oștilor îngerești!
STIHIRI – tropare în serie.
(www.crestinism-ortodox.ro)
