Habotnic – persoană care interpretează „ad literam” și respectă orbește preceptele creștine fără să le înțeleagă în profunzime;
Hagiograf – autor care scrie despre viețile sfinților;
Hagiografie – ramură a teologiei care studiază viețile și scrierile sfinților;
Har – grația divină sau harul lui Dumnezeu, lucrarea sau energia lui Dumnezeu Cel în Treime. Harul este energie spirituală necreată care vine de la Dumnezeu. Sau, cum spune Sfântul Apostol Pavel, este „dragostea lui Dumnezeu care se revarsă în inimile noastre prin Duhul Sfânt cel dat nouă” (Rom.5,5);
Harisma – dar al Sfântului Duh împărtășit fiecărui credincios. Harismele decurg din har, ca roade personale. Despre harismă vorbește frecvent Sfântul Apostol Pavel (v. Rom.12,6-12; I Cor. 12,8-11,28-31);
Harmagheddon (Armageddon) – câmp de luptă unde va avea loc bătălia apocaliptică dintre bine și rău la Judecata de apoi (v. Apoc. 16,14-16);
Harți – perioadă a postului când credincioșilor li se permite să mănânce carne;
Hermeneutică – disciplină de studiu în școlile teologice care oferă principiile și regulile de interpretare ale științei Scripturii;
Heruvic – imn religios din cadrul Sfintei Liturghii care îi îndeamnă pe credincioși să lepede grijile lumești și să se asemene heruvimilor;
Heruvimii – numele uneia dintre cele nouă cete îngerești (traducere: „înțelegere, revărsare de înțelepciune”);
Hexagrama – reuniune a șase litere; semn format din doua triunghiuri suprapuse formând o stea cu șase colțuri (steaua lui David). Acest simbol, la evrei, a devenit stema casei regale a lui David și Solomon. Este emblema sinagogilor și a templelor;
Hierofanie – descoperire, revelație;
Hirotonie – taina prin care se acordă harul preoției în cele trei trepte: episcop, preot, diacon. Hirotonia are loc în cadrul Sfintei Liturghii prin punerea mâinilor de către episcop și prin invocarea Sfântului Duh;
Hlamidă – veșmântul roșu cu care a fost îmbrăcat Hristos înainte de a fi răstignit, în semn de batjocură pentru că s-ar fi erijat rege al iudeilor (v. Matei 27,28);
Horepiscop – treaptă în ierarhia veche reprezentând pe episcopii stabiliți în sate. Această instituție a dispărut în secolul al X-lea;
Hram – sărbătoarea sfântului ocrotitor al unei biserici;
Hristos („Uns”) – al doilea nume al Fiului lui Dumnezeu întrupat; numele I l-a dat Dumnezeu la întrupare, prin îngeri: „Iisus, ce se cheamă Hristos!”. Are un asemenea înțeles pentru că El este Arhiereu sau Preot în veac; numele lui Hristos este unic în Noul Testament, indicând Cea de-a doua persoană a Sfintei Treimi;
Hristologie – unul dintre capitolele fundamentale ale dogmaticii ortodoxe care cuprinde învățătura despre cele două firi și despre Persoana lui Iisus Hristos.
