Dicționar Creștin Ortodox

ANTIFON = cântare care se cântă de către toți credincioșii din biserică împărțiți în două grupe, în mod alternativ.
ALILUIA = Lăudați pe Domnul!
ACATIST = cântare (în timpul căreia se stă în picioare) închinată unui sfînt.
ANTIMIS = este o bucată de pânză dreptunghiulară pe care este pictată sau brodată icoana punerii în mormânt a Mântuitorului Hristos. În partea de sus, în mijlocul Antimisului se află o părticică de sfinte moaște. Fără Sfântul Antimis nu este posibilă săvârșirea Sfintei Liturghii, căci pe el se așează darurile de pâine și vin care se aduc lui Dumnezeu spre mulțumire, devenind Trupul și Sângele Mîntuitorului.
ARHANGHEL = înger.
ABJUR (a abjura, lat. abjuro, -are) – a renega, a renunța în mod public, uneori sub jurământ, la o credință; abjurare, renegare a unor convingeri. ABSIDA – încăpere semicirculară, formând partea terminală a unei săli dreptunghiulare; aceasta era, în vechime, forma de construcție a unei săli de întruniri publice și, mai târziu, și prima formă de construcție a bazilicilor creștine. În spațiul semicircular era înălțată o tribună, unde stăteau oratorii sau judecătorii, când sala servea activității magistraților. În bisericile creștine, în acest spațiu a fost așezat altarul. Astăzi, bisericile ortodoxe construite în stil bizantin au trei abside: una este absida altarului, iar celelalte doua formează cele două șanuri laterale ale bisericii dinspre nord și sud, cu care se termină naosul la răsărit, formând cu absida altarului o treflă. Absida altarului s-a despărțit, cu timpul, de restul bisericii printr-un mic grilaj de lemn, piatră, metal care înălțându-se, mai târziu, a devenit catapeteasma de azi.