Dictatura PD-L Suceava (II)

Motto: În climatul creat de liberali se poate respira spiritual și se poate progresa material, valorile mișcându-se nederanjate de nimeni.
(Petre Țuțea, 1990)
„Somnul rațiunii naște monștri”, spunea acum două secole marele pictor spaniol Francisco Goya; această sintagmă reflectă complexitatea unui formidabil gânditor dar și avatarurile sociale/politice ale unei perioade marcate de convulsii și mișcări sociale de mare amploare din Europa anilor 1800. Atunci când o idee este suficient de valoroasă este de dorit să luptăm chiar și un deceniu pentru impunerea ei! Invers, atunci când filtrul social nu funcționează, în lipsa oricărei critici raționale, votul democratic exprimat poate genera paradoxuri istorice.
În anul 2004 a fost nevoie să eliminăm aroganța lui Adrian Năstase și a PSD-ului de la exercitarea puterii, motiv pentru care votul a fost predominant afectiv și mai puțin rațional. Accederea lui Traian Băsescu la o componentă majoră a puterii, tipul său de personalitate și tendința vădită a domniei sale spre dictatură se manifestă pe deplin abia după patru ani; izolarea politică a PD-L și perspectivele tot mai clare că nu va obține (în 2009) cel de-al doilea mandat la Cotroceni îl determină pe dl Băsescu să recurgă la decizii disperate! Una dintre astfel de decizii a fost alianța cu PNG și Gigi Becali la Primăria Capitalei. A doua decizie de același tip este cea vehiculată actualmente pe larg în toată presa centrală, anume concilierea „istorică” dintre PD-L și PRM și sprijinul oferit de PD-L dlui C.V. Tudor pentru vicepreședinte al Senatului. Ce consecințe pot fi deduse din situațiile de fapt invocate? Cât de mult va afecta imaginea PD-L cele două decizii?
Dincolo de speculațiile ce pot fi formulate pe marginea celor două întrebări, în încercarea de a sugera răspunsuri pertinente/argumentate, este îngrijorător, cred eu, faptul că „modelul” impus de dl Traian Băsescu se reflectă oarecum automat în atitudinea și managementul politic al altor lideri locali/centrali ai PD-L. Este adevărat că această reflectare în plan local a tendinței spre dictatură a PD-L este relativ mai moderată, chiar mai subtilă în unele județe. Ea a fost extrem de vizibilă în cazul județului Suceava după accederea la puterea locală a dlui Flutur; astăzi puțini dintre liderii fostului PD au mai rămas drept „voci” semnificative în deciziile PD-L Suceava. În pozițiile publice formulate de PD-L Suceava există o singură voce care se pronunță prin toate mijloacele media, anume vocea dlui Flutur. De la discursul radical de la Frasin, orientat evident spre extrema dreaptă, la sintagma de „Prim-ministru local”, se poate discuta de o democratizare a atitudinii dlui Gh. Flutur! Exceptând discursul agresiv, dur, demagogic, rapid, de tip „mitraliat”, specific lui Emil Boc (dl Boc este astăzi prieten la „cataramă” cu dl C.V. Tudor!), eu, în calitate de simplu cetățean, nu reușesc să asociez nici un proiect constructiv cu pozițiile publice deținute de dl Flutur. Cum vor exercita puterea locală dl Flutur și dl Lungu, în condițiile în care pot impune orice decizie în legislativele locale?
Dacă stânga extremă (PRM și C.V. Tudor) și dreapta extremă (PNG și Gigi Becali) ar fi putut să se asocieze, să funcționeze împreună, să producă un rezultat (deși această chestiune părea absurdă în urmă cu 2-3 ani), atunci singura „umbrelă” sub care se putea manifesta o astfel de asociere bizară nu putea fi decât „conglomeratul” numit PD-L , desprins inițial din fostul FSN al lui Ion Iliescu și ajuns astăzi în grupul PPE (Partidul Popular European). Acum patru ani, când am decis să mă implic pe chestiuni politice, aș fi putut să îmi imaginez aproape orice; admit însă că asocierile de tipul invocat mi-au depășit capacitatea imaginativă. Indiscutabil, PD-L a căzut pradă unei capcane subtile, așa cum spune Cezar Preda; scuzele formulate de acesta în numele PD-L nu-l vor absolvi în nici un fel pe Traian Băsescu! Mai rămâne să ne imaginăm funcționarea unei alianțe politice între dl Flutur și PD-L Suceava și structurile rămase din PRM Suceava și PNG Suceava. Ce succes formidabil ar putea să obțină împreună?! Cât de departe poate să meargă decizia politică în lipsa oricărui principiu?