Diamantele, între duritate și fragilitate

Poate nu știați, dar diamantul este cea mai dură substanță naturală de pe pământ. Totuși, dacă această piatră prețioasă este pusă într-un cuptor încălzit la o temperatură de 763 grade Celsius, ea va dispărea pur și simplu, fără să lase vreo urmă, iar cantitatea de dioxid de carbon emanată va fi foarte mică. Diamantele se formează pe parcursul a miliarde de ani în adâncul scoarței terestre, la aproximativ 150 km adâncime și sunt împinse spre suprafață de lava vulcanilor. Cele mai multe diamante se găsesc în roci vulcanice numite kimberlite sau în adâncul mării, aduse de râuri după ce au fost împinse la suprafață din adâncul pământului.
Un diamant este de 58 ori mai dur decât corindonul, cel mai dur mineral din lume, din care se formează rubinele și safirele, și de-abia în secolul XV s-a descoperit că diamantele nu pot fi tăiate decât cu alte diamante. Și totuși, diamantele sunt destul de fragile: dacă sunt lovite puternic cu un ciocan, acestea se sparg.
Spre sfârșitul secolului XIX, cercetătorul scoțian James Ballantyne a amestecat litiu cu ulei și parafină, a sigilat amestecul în tuburi de fier și le-a încălzit până metalul s-a înroșit. A crezut că pietrele rezultate au fost diamante. Acestea au fost depozitate și de-abia după mulți ani s-a „decretat” că într-adevăr erau diamante, dar sintetice. Un carat de diamant diferă de caratul de aur. Caratul de aur indică puritatea metalului, aurul pur având 24 carate, în timp ce un carat de diamant are 200 miligrame.
(Click News)