Data viitoare când vă vedeți copiii vorbind singuri, nu vă faceți probleme în această privință, căci, de curând, s-a descoperit că, în general, micuții care vorbesc cu ei înșiși reușesc să execute mai bine activitățile pe care le fac. Studiul, condus de profesorul Adam Winsler din cadrul Universității „George Mason”, a arătat că preșcolarii se descurcă mai bine la activitățile fizice atunci când vorbesc cu ei înșiși (fie spontan, fie când acest lucru le este comandat de un adult) decât atunci când tac.
„De multe ori, copiii cu vârste mici vorbesc în timp ce își desfășoară activitățile zilnice, iar părinții și profesorii nu ar trebui să considere acest lucru ciudat sau rău. Dimpotrivă, ei ar trebui să asculte cu atenție ce vorbesc micuții, pentru că aceste cuvinte sunt o fereastră deschisă asupra minții copiilor”, a explicat Winsler.
În timpul studiului efectuat, copiii au fost supuși unor teste de aptitudini pe care le-au efectuat inițial în tăcere, apoi au fost lăsați să vorbească în timp ce lucrau. S-a constatat că 78 la sută dintre ei au obținut rezultate cel puțin la fel de bune la testele date a doua oară.
Cercetătorii susțin că limbajul personal al micuților îi ajută pe aceștia să își îmbunătățească aptitudinile de comunicare cu lumea.
„Acest limbaj vine din interiorul fiecăruia, iar când limbajul personal trebuie să se îmbine cu cel social, copiii folosesc propriile cuvinte în această perioadă de tranziție, care este critică și care îi definește ca ființe”, a adăugat Winsler.
El a efectuat același studiu și pe un eșantion de copii ce sufereau de autism și a constatat că și aceștia vorbesc cu ei înșiși și că monologul îi ajută în efectuarea activităților. „Copiii cu autism au probleme cu limbajul extern, social, așa că psihologii au presupus că și limbajul personal are de suferit din această cauză. Însă studiul nostru a arătat că nu se întâmplă așa. Și pentru copiii autiști limbajul personal reprezintă un instrument eficient, care îi ajută să își efectueze activitățile zilnice”, a explicat Adam Winsler.
