La Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina din orașul Gura Humorului s-a deschis, la sfârșitul săptămânii trecute, expoziția de pictură, grafică și tapiserie a artistelor plastice sucevene Georgeta Gheorghiu și Eugenia Goraș.
Două expozante la care “exigența constituie una dintre calitățile care dublează talentul”
Expoziția, găzduită în Salonul “Corneliu Tincu”, spațiu, așa cum a subliniat la vernisaj directorul muzeului humorean, prof. Vera Romaniuc, rezervat pentru donația artistului plastic care s-a strămutat în lumea de dincolo la începutul lunii martie, marchează prezența în premieră în acest context în orașul dintre Obcini a celor două artiste sucevene.
Două creatoare care expun în ultimul timp împreună, o diadă artistică în care există complementaritate și armonie.
Prezentate de Vera Romaniuc ca două plasticiene de o “modestie deosebită”, dar totodată riguroase și stăpâne pe cunoștințele și tehnicile de lucru folosite, ambele expozante, la care “exigența constituie una dintre calitățile care dublează talentul”, au fost întâmpinate de un public primitor și receptiv la propunerea lor de dialog.
“O expoziție cu totul specială”
Remarcând diversitatea modalităților de exprimare plastică (grafică digitală, acuarelă și guașă, pictură și tapiserie), Vera Romaniuc a accentuat faptul că este „pentru a doua oară când pe simezele muzeului din Gura Humorului sunt expuse lucrări de tapiserie”.
„Este în schimb – așa cum a spus ea – pentru prima dată când la panotarea unei expoziții personalul muzeului nu a participat”, pentru că cele două artiste au venit cu “o echipă bine educată și foarte ascultătoare” care, cu o dexteritate deosebită, a configurat întregul discurs vizual.
“O expoziție cu totul specială”, a apreciat ea felicitându-le pe cele două creatoare.
„Consangvinitate” și „completitudine de expresie”
Georgeta Gheorghiu și Eugenia Goraș, care marchează astfel o nouă ieșire pe simeze după expozițiile organizate la Suceava, Botoșani și Iași, un duet la care criticul de artă Valentin Ciucă a remarcat „consangvinitate” și „completitudine de expresie”, s-au format artistic la școala de pictură ieșeană.
Eugenia Goraș a studiat, la începutul anilor ’60, la clasa lui Mihai Cămăruț, iar Georgeta Gheorghiu, cu un deceniu mai târziu, la avut ca profesor pe Adrian Podoleanu.
Ambele artiste, care au îmbrățișat cariera didactică, și-au încheiat prin ieșirea la pensie activitatea la catedră, dar continuă să lucreze și să expună împreună.
„Abia am pornit la drum, dar vom continua pentru că mai avem încă ceva de spus!”
În cuvântul său, Georgeta Gheorghiu, care, după ce a rugat participanții la vernisaj să păstreze câteva clipe de reculegere în memoria colegului Corneliu Tincu, și-a construit discursul pornind de la ceea ce spunea Nicolae Tonitza despre artă („un lucru de primă necesitate”), pentru a ajunge la opiniile lui Kandinsky („pentru sufletul omului arta este ca pâinea zilnică”), a subliniat faptul că expoziția cu genericul „Dialog plastic” așează față-n față două firi diferite.
Firea „vulcanică, nervoasă” a Eugeniei Goraș și firea „liniștită, meditativă” a Georgetei Gheorghiu. Un dialog între două artiste care se circumscriu unor tipologii aflate în opoziție, dar care ajung împreună la echilibru. „Deocamdată – a spus Georgeta Gheorghiu – abia am pornit la drum, dar vom continua pentru că mai avem încă ceva de spus!”.
„Noi, artiștii, privim cu ochii și lucrăm cu sufletul!”
Eugenia Goraș a ținut să sublinieze faptul că între lucrările expuse se află o tapiserie pe care a realizat-o în memoria artistei decoratoare Mimi Podeanu (care, în condițiile păstrării convenției bidimensionalității tradiționale a tapiseriei, s-a concentrat asupra restructurării imaginii figurative investite cu funcție lirică apropiată de mijloacele de expresie ale picturii), o creatoare din lucrările căreia a deprins simțul de a face „deosebirea dintre tapiserie și țol”.
Menționând că în acest muzeu a avut prilejul să vadă expoziția lui Dimitrie Gavrilean și apreciind faptul că orașul Gura Humorului este „un loc în care se împletește frumos natura cu creația”, Eugenia Goraș a încheiat spunând: „Noi, artiștii, privim cu ochii și lucrăm cu sufletul!”.
