DIALOG IMAGINAR

– Puține sunt locurile în care cuvintele român, românesc, România, rezonează atât de puternic și de profund ca la Iași. Cea dintâi carte tipărită în acest oraș, „Cazania lui Varlaam” din 1643, avea subtitlul „Carte românească de învățătură’ – ceea ce este semnificativ și pentru ideea de romanitate, și pentru aceea de românitate.
– Da, dar – fiindcă totdeauna există un dar – Iașul a fost și, în bună măsură a rămas, un creuzet în care s-au amalgamat și s-au catalizat reciproc energiile unor etnii dintre cele mai diverse. Unul dintre marii intelectuali ai perioadei interbelice, ieșeanul Ibrăileanu, spunea, în cartea „Spiritul critic în cultura românească”: „Fiecare datorește fiecăruia ceva”, referindu-se la contribuția altor etnii în constituirea și cristalizarea personalității orașului Iași.
– O spunea, poate, și cu o anume implicare partizană, fiindcă Ibrăileanu, Garabet Ibrăileanu, s-a născut lângă Iași, la Târgu Frumos, din părinți armeni. A ființat, la Iași, o numeroasă comunitate armenească încă, se spune, de prin veacul XI. La Suceava, armenii vor fi avut și o Episcopie!
– …dar cu deplină siguranță, din secolele XIV-XV, Iașul va sărbători, peste doi ani, 6 secole de la prima atestare documentară – un act vamal de pe vremea lui Alexandru cel Bun – 1408.
– Dar – fiindcă iarăși apare un „dar”, cum tot am vorbit despre armeni, să menționăm și faptul că această dată a primei atestări ar putea coborî până la 1395, potrivit cifrei înscrisă pe o piatră găsită la Biserica armenească.
– Iorga spunea că-i o legendă!
– Piatra există, inscripția se păstrează. Adevărat, nu-i încastrată într-un zid, fiind, cum spun arheologii, o „piatră volantă” ce putea fi adusă din altă parte.
– Textul spune așa: „ Cu mila lui Dumnezeu s-a pus temelia Bisericii Sfintei Născătoare de Dumnezeu, prin stăruința părintelui Iacob și a hagiului Marcar în anul 1395″. Nu cunoaștem altă biserică armenească având același hram, așa că ipoteza autenticității rămâne. Ori de unde ar proveni, ea atestă vechimea acestei etnii, venită în Moldova în două valuri de emigrație: 1342 și 1606, dar, se pare, și mai de demult.
– Revenind la marile începuturi ieșene: cum se știe, aici a luat ființă, prin Decretul semnat de Cuza în 1860, cea dintâi Universitate românească.
– Obiecții: și în acest caz, anul poate fi contestat. În 1860, cum scriu gazetele vremii, „Universitatea Mihăileană”, fondată în 1834, „s-a mutat în noul local”, cu aceiași profesori și cam aceiași studenți. Incontestabilă rămâne, însă, data primei reprezentații teatrale în limba română: 1816.
– Există și aici contestări, dar, din domeniul absurdului. Autorul scandalosul „Dicționar moldo-român”, Vasile Stati, de la Chișinău, susține că, la 1816, ar fi avut loc cea dintâi reprezentație teatrală în limba… moldovenească!! Rămâne, nu-i așa, să mai căutăm… începuturile teatrului în limba română!
– Și nu numai teatrul românesc s-a născut la Iași, ci și primul Teatru Evreiesc din lume! L-a înființat Avram Goldfaden, acum 130 de ani.
– Prezența evreilor în Iași este extrem de veche și nu poate fi stabilită, nici cu aproximație, o dată anume. Sinagoga Mare este cea mai veche din România, edificarea ei începând pe la 1657. La un moment dat, în Iași funcționau 112 sinagogi și case de rugăciune evreiești! Există o foarte lungă listă de nume ale personalităților ieșene marcante din lumea artei și științei de origine evreiască. Vom mai reveni, cu referiri la italieni, lipoveni, gruzini, polonezi, germani, ruși, francezi…