Dialog despre IDENTITATE

Sala de artă „Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” a fost săptămâna trecută gazda unei manifestări interactive, care, sub genericul interogativ „Tu cine te crezi?”, a luat în discuție, pe o largă paletă (în acest an care, prin decizia comună a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene, a fost declarat Anul European al Egalității Șanselor pentru Toți), problema identității.
Întâlnirea la care-au fost invitați să participe ca protagoniști (așa cum a spus scriitoarea Angela Furtună, principalul „provocator” al manifestării) „tineri neliniștiți” dar și „seniori nedumeriți” și „adulți fără frontiere” a reunit într-un cadru colocvial elevi și studenți, reprezentanți ai unor ONG-uri și grupuri de voluntari, profesori, sociologi, psihologi, medici și jurnaliști și s-a înscris în Programul de Educație Antidiscriminatorie a bibliotecii sucevene.
– Discuții într-un „atelier de măști sincere”
Moderate de Angela Furtună, discuțiile au creionat, în cadrul acestui „atelier de măști sincere” (pornind de la încercările de definire, deloc rigidă, a identității), profilul identitar al tinerilor, de la vârsta adolescenței, vârsta căutărilor în care se manifestă criza de identitate, până la maturizare (psiholog Ecaterina Pelinari), au conturat secvențe de „export” de identitate culturală și de „mândrie locală” (Angela Furtună și universitara Gina Puică), au subliniat rolul și responsabilitatea presei în formarea identității (red. șef al „Monitorului de Suceava”, Tiberiu Avram), au ridicat probleme vizând educația prin mass-media, țintirea senzaționalului și accentuarea aspectelor negative (dr. Mariana Stoleru), dar au și accentuat apăsat faptul că avem (ca români în contextul european) „o identitate foarte clară”, „bine definită” și, dacă generațiile mature nu au avut posibilitatea de a se manifesta spiritual și de a promova identitatea românească în lume, contextul actual este favorabil afirmării identității tinerei generații.
„Nu vă grăbiți să plecați prea repede și prea departe, pentru că o să vă pară rău!”, a fost sfatul prof. Viorel Ieremie.
– „Am stat prea mult timp departe de ceilalți”
A fost un dialog liber și degajat, care, dacă nu a epuizat tema, a oferit cel puțin un pretext de reflecție, un dialog în care n-au existat nici încruntările scrutătoare ale „bătrânilor” și nici excese de vanitate juvenilă (deși au fost exprimate și câteva opinii critice cu privire la modul de desfășurare a întrunirii), un dialog (subliniez încă o dată, colocvial) ale cărui concluzii s-au condensat în rândurile scrise pe fluturașii distribuiți la final, din care-am „ciugulit” următoarele: „Ce reprezintă identitatea pentru tinerii de azi? O întrebare la care mulți nu vor reuși să răspundă. Identitatea reprezintă altceva pentru fiecare. De ce avem nevoie de ea? Poate pentru a ne afirma într-un cadru, în lume sau pur și simplu să ne asigurăm că existăm și că suntem cineva”; „Înțeleg să-mi apăr identitatea făcându-mi treaba cât mai bine; fără blazare, fără agresivitate…”; „Ar trebui să nu mai vorbim atâta degeaba și să încercăm să facem ceva”.
Toate opiniile nesemnate, deci… fără identitate. Cu o excepție. Singurul care și-a asumat identitatea prin semnătură a fost prof. Viorel Ieremie: „Identitatea există în noi din momentul în care ne naștem. Cea culturală sau națională se dobândește, se cizelează și apoi se răspândește. Acest ultim element constituie punctul slab al nostru, al românilor. Unitatea în diversitate, așa cum este promovată în contextul european actual, presupune cunoașterea și deopotrivă acceptarea identității tuturor celorlalți. Acum a venit momentul ca și noi – prin generația tânără – să ne promovăm valorile în deplină egalitate cu ceilalți. Am stat prea mult timp deoparte de ceilalți”.