Galeria de Artă a Universității „Ștefan cel Mare” din municipiul Suceava a fost, cu două zile în urmă, gazda unui eveniment expozițional care încununează activitatea plastică de peste an a Asociației de Artă „Nicolae Tonitza”, structură care s-a configurat și s-a clădit pe fundamentul fostului cenaclu universitar cu același nume. Sub sigla TAG („Tonitza Art Group”) asociația grupează astăzi artiști plastici profesioniști, dar și creatori care „comit” cu perseverență, neinhibați și, așa cum remarca bonom criticul de artă ieșean Valentin Ciucă, „fără prejudecăți” dar cu consecventă seriozitate, acte artistice de calitate. De fapt prezența lui Valentin Ciucă la vernisaj și comentariul său asupra expoziției, privită ca un tot unitar dar și punctual, la nivel de detaliu, subliniază faptul că în perimetrul universitar sucevean s-a cristalizat un nucleu de viață artistică veritabilă, al cărui potențial creator rodește deja substanțial și începe „să fiarbă la foc mic” pregătindu-ne, cu siguranță, și alte surprize. TAG-ul este și un exemplu de armonică solidaritate artistică, întrucât ignoră barierele (uneori de netrecut) cu care se înconjură breasla profesionistă atunci când e vorba să accepte în preajmă creatori pe care-i „ștampilează” ca amatori, considerându-i din start „producători de exotisme” sau de obiecte lipsite de valoare artistică. O expoziție pe care „criticul de culise” al TAG-ului, Raluca Schipor, care a ieșit de data aceasta curajoasă la rampă, a definit-o ca fiind „o expresie a tinereții” cu „accent pe actualitate și modernitate”. Probabil tinerețea este ingredientul magic din elixirul armonic și pacificator cu care se delectează membrii asociației, o tinerețe care se aliniază unei mentalități lipsite de ifose și de reziduuri resentimentare. Construindu-și discursul pe o „linie medie” („care nu încearcă să evidențieze și să împace contrariile, ci să sublinieze complementaritățile”) Valentin Ciucă a accentuat „aerul firesc” al manifestării, „frumoasă și unitară în diversitate”, un „dialog cu inefabilul” stimulat de lucrările în care „se simte că s-a conturat un limbaj”, o demonstrație la care a făcut câteva „note lapidare” remarcând „modul personal de a modula culoarea” al Oanei Chinchișan, „predispoziția spre compoziție” a Cristinei Lauric, „virtuțile de portretist” ale lui Cezar Amarandei, apetitul spre decorativitate al Mihaelei Lăzăreanu și al Ionelei Ududec (căreia i-a recomandat să încerce să facă vitralii), „suprapunerile de culoare care nu se amestecă pe retină” din lucrările Ralucăi Schipor, „interesantele elemente de compoziție” ale Alinei Lăzăreanu, „obsesia ochiului sacru” din lucrările Simonei Mera, selenaritatea „Secetei” Cristinei Anghel, măștile venețiene ale Irinei Amarandei și „siluetele de sticlă” ale lui Iulian Asimionesei, „sonoritățile” „Cascadei” Gabrielei Popoveniuc, „profesionalismul artistic” al lui Cătălin Alexandru Chifan („un răsfățat” pe care exegetul l-a comentat la Suceava la expoziția de debut) și „subtilitatea cu totul remarcabilă” care transpare din lucrările Anei Maria Ovadiuc. Cu o notă de final adresată atât artiștilor expozanți, gazdelor – în frunte cu rectorul universității, prof. dr. ing. Adrian Graur – și publicului, care nu a fost doar una de circumstanță: „A meritat să-l abandonez o seară pe Corneliu Baba (la Palatul Culturii din Iași se pregătește o expoziție retrospectivă cu prilejul centenarului nașterii maestrului, „unul din cei trei patriarhi ai artelor românești”, cum l-a numit Valentin Ciucă pe pictorul Corneliu Baba, alăturându-l altor doi patriarhi, sculptorii Gheorghe D. Anghel și Ion Irimescu) ca să fiu alături de dumneavoastră!”.
