Ca ramură a medicinei antice, reflexologia este adevărata știință a examinării zonelor reflexogene ale organismului situate pe suprafața corpului. Organele sunt componente inseparabile în ansamblul organismului uman, având legătură vasculară, nervoasă și energetică directă cu zonele corespunzătoare reflexogene. Astfel, se cunosc zonele de proiecție la nivelul ochilor, picioarelor, mâinilor, coloanei vertebrale, limbii, urechilor.
Componentele principale ale reflexologiei sunt: reflexo-evaluarea și reflexoterapia.
Reflexo-evaluarea – constă în reperarea punctelor sensibile sau dureroase din zonele reflexogene. Prin reflexo-evaluare se poate descoperi o suferință morfo-funcțională sau dezechilibru al organului corespondent, palpând, analizând zona lui reflexogenă, zonă, de obicei, foarte bogată în terminații nervoase și vasculare. Prin palpare (în cazul reflexoterapiei, auriculoterapiei, vertebroterapiei, reflexoterapiei palmare), apare o durere care este direct proporțională cu magnitudinea afecțiunii organului corespondent, deci, pentru evaluarea stării de sănătate se folosesc proiecțiile din tălpi, ureche, pe coloană, pe limbă și din palme. Evaluarea în palme este greoaie și mai puțin precisă, deoarece activitatea zilnică la care sunt supuse palmele duce la scăderea sensibilizării pe care o urmărim în cadrul unei evaluări a stării de sănătate. În schimb, diagnosticarea realizată pe suprafața urechii (auriculodiagnostic), pe coloana vertebrală (vertebrodiagnostic) și pe tălpi (reflexodiagnostic), ne poate furniza o cantitate mare și diversă de informații prețioase despre starea de sănătate a organismului, chiar înainte ca o afecțiune să se manifeste la nivel fizic. Așadar se analizează și dezechilibre ce au apărut doar în sistemul energetic și care se pot manifesta ca și afecțiuni somatice mult mai târziu.
O altă metodă de diagnostic reflexogen, cea mai precisă dintre toate, este iridologia sau metoda diagnosticării pe iris. Ochii nu sunt numai oglinda sufletului, ci și a întregului organism. Cel puțin asta susțin terapeuții care „citesc” în ochi suferințele oamenilor. Terapeutul iridolog nu îți indică boala de care suferi, dar vede, prin metode neinvazive, care organ este afectat. Iridologia este știința diagnosticării unor afecțiuni, predispoziții, modificări de funcție și structură ale unor organe sau țesuturi pe baza studiului atent al culorii, semnelor, structurilor și modificărilor irisului. Contează culoarea, textura, pigmentările, densificarea sau lipsa substanței în iris. În afară de includerea ei în combinațiile de metode de diagnostic enumerate, iridologia mai era utilizată pentru obținerea unei analize exacte a stării de sănătate împreună cu cea mai valoroasă și exactă metodă de diagnostic alternativ – analiza celor 12 pulsuri chinezești ale organelor. Această metodă de evaluare, iridologia, utilizată însă individual, fără a fi combinată cu toate celelalte, de cele mai multe ori nu poate da un rezultat exact asupra dezechilibrelor și problemelor de sănătate ale pacientului.
Astăzi, există o sumedenie de așa – ziși “specialiști” care au studiat doar una sau două dintre metodele prezentate și care se hazardează în recomandări terapeutice periculoase sau ineficiente. Terapeuții din antichitate și din evul mediu țineau cont cu strictețe de toate informațiile provenite din aceste metode de diagnostic. Ei înțeleseseră că doar o analiză simultană a tuturor acestor date cu caracter terapeutic poate furniza un diagnostic final real, capabil să ghideze o cură naturistă bazată pe: plante, produse naturiste, exerciții pentru echilibrarea meridianelor energetice și alte remedii naturale. care să amelioreze sau să vindece cu adevărat diferite afecțiuni.
În concluzie, reflexo-evaluarea (care de cele mai multe ori durează până la 2,3 ore față de ședințele de diagnosticare de pe “piață” de 15-30 de minute) cere atât un studiu amănunțit, experiență și diversitate în cazuistică, solide cunoștințe anatomice și bioenergetice, privind organismul uman cât și folosirea simultană, în cazul consultației, a tuturor metodelor de evaluare prezentate mai sus.
Un bun terapeut diagnostician va ști să utilizeze și să compare datele prețioase furnizate prin analiza: ochilor (irido-diagnostic), a limbii, a coloanei vertebrale (vertebro-diagnostic) a urechii (auriculo-diagnostic) și a tălpilor (reflexo-diagnostic) și a celor 12 pulsuri chinezești, pentru a obține un tablou complet și exact al tuturor dezechilibrelor din organismul bolnavului.
Terapiile indicate mai sus sunt complementare și nu înlocuiesc procedurile medicale clasice.
Mihai Marius MOISOIU
psiholog
terapeut – terapii alternative
www.onlinetherapym.com
