Diaconescu: Unii încearcă să-și fundamenteze cariera în MAE pe o ofertă politică



Ministrul de Externe Cristian Diaconescu afirmă, într-un interviu pentru MEDIAFAX, că se consultă frecvent cu președintele Băsescu, anunță modificarea organigramei ministerului și spune că unii „încearcă să-și fundamenteze o carieră în MAE pe o ofertă politică pe care câteodată nimeni nu le-o cere”. Cristian Diaconescu a spus că nu au fost valorificate toate oportunitățile de cooperare și de dezvoltare a unui parteneriat de substanță cu China și Federația Rusă. El a spus că deficitele comerciale în dauna României sunt foarte mari, România nefiind capabilă să exporte comparabil pe piața chineză, respectiv pe piața Federației Ruse, pe măsura importului foarte mare pe care îl realizează. Referitor la sensibilitatea relației politice și diplomatice cu Rusia, ministrul a spus că este vorba despre „un concurs de percepții, multe avându-și rădăcinile într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat”
Întrebat în legătură cu modul în care va gestiona relația cu Traian Băsescu, Diaconescu a spus că dialogul instituțional este obligatoriu. Ministrul a spus că deja a discutat și s-a sfătuit de multe ori cu președintele, mai ales în subiectele de criză, iar dezbaterile s-au dovedit foarte utile.
Ministrul Cristian Diaconescu a mai spus că are deja un calendar de contacte politico-diplomatice pentru perioada următoare, menit să asigure faptul că, din punct de vedere politic, nu va exista niciun impediment pentru „eliminarea” clauzei de salvgardare pe tema justiției în vara anului 2009, apreciind că „prioritatea Ministerului de Externe trebuie să o reprezinte înlăturarea acestei inechități în ceea ce privește situația României în cadrul Comisiei Europene și a Uniunii Europene în general”.
De asemenea, ministrul a confirmat faptul că, în afară de Bogdan Muzuru, i-a mai propus pe Doru Costea și Bogdan Aurescu pentru funcțiile de secretari de stat ai MAE. În acest context, ministrul a spus că viitoarea organigramă, care în opinia sa ar putea fi aoptată prin hotărâre de Guvern săptămâna viitoare, va conține o modificare a portofoliilor secretarilor de stat: afaceri bilaterale, afaceri strategice și afaceri multilaterale, incluzând Uniunea Europeană. Tot referitor la viitoarea organigramă a MAE, ministrul a menționat deschiderea unei Direcții Generale pentru Afaceri Economice, cu rol de sinteză și analiză.
Prezentăm integral interviul acordat agenției de presă MEDIAFAX de către ministrul de Externe, Cristian Diaconescu:
Rep.: Care sunt prioritățile mandatului dumneavoastră?
Cristian Diaconescu: În mod evident, o politică externă de substanță presupune, pe de o parte, servirea interesului național de o manieră profesionistă și dedicată, iar pe de altă parte conturarea mai clară al profilului fundamental al statului român pe zona relațiilor internaționale. Or, din acest punct de vedere, luând pe categoriile de interes privind politica externă românească, este clar că România va fi foarte interesată să-și afirme un rol mult mai conturat în cadrul Uniunii Europene, să-și întărească profilul global și, evident, suntem interesați din această perspectivă ca edificiul european în general să fie solid și eficient.
Din punctul de vedere al României, participarea la procesul decizional pe marile categorii de probleme europene va reprezenta o prioritate de prim rang. Mă refer aici la zona de constituire politică și bugetară a Uniunii Europene, aspectele de securitate și cooperare, vecinătatea Uniunii Europene, vecinătatea spre est, parteneriatele pe care statele membre al Uniunii Europene le pun în aplicare, precum și profilul României în ceea ce privește un concept de securitate energetică, pe care sperăm că Uniunea Europeană îl va aborda în mod mult mai serios în perioada următoare.
Rep.: Mi-aduc aminte că la ceremonia de instalare, chiar de aici, de la Ministerul de Externe, președintele s-a referit la un eșec în relația cu China și la un semieșec în relația cu Rusia. N-ați avut niciodată ocazia să spuneți dacă sunteți de acord cu aceste afirmații și dacă da, ce soluții întrevedeți?
C.D.: În acest moment, eu cred că, fiind într-un moment de evaluare a relației bilaterale cu doi parteneri extrem de importanți cum sunt Federația Rusă și China, aș vrea să vă spun faptul că, cel puțin în opinia noastră prealabilă, nu au fost valorificate toate oportunitățile de cooperare și de dezvoltare a unui parteneriat într-adevăr de substanță cu aceste țări. Spun acest lucru pentru că, așa după cum este lesne de văzut, cel puțin pe dimensiunea economică a cooperării între România și Federația Rusă, respectiv între România și China, deficitele comerciale în dauna României sunt foarte mari, România nefiind capabilă să exporte comparabil pe piața chineză, respectiv pe piața Federației Ruse, pe măsura importului foarte mare pe care îl realizează.
Sigur că în zona Federației Ruse avem un deficit de balanță rezultat în special din importurile de materii prime, de energie. Practic, 100% din gazul importat de România vine din Federația Rusă, în procentul de 31% cât România se aprovizionează cu gaz din exterior (…) 69 la sută din gazul din România venind din auto-aprovizionare. În ceea ce privește China a apărut o diferență de balanță comercială destul de serioasă. Cred că, din acest punct de vedere, pe dimensiunea economică a cooperării, nu putem să fim foarte mândri cu rezultatele obținute.
Cred, totodată, că sub aspectul direct al diplomației și al activității Ministerului de Externe, nu am folosit toate oportunitățile pentru clarificarea unor aspecte sensibile de natură politică și nu numai, pentru a servi dimensiunea economică într-un mod adecvat. Doi parteneri extrem de importanți în Consiliul de Securitate, de asemenea, Federația Rusă, cea mai importantă țară din vecinătatea apropiată a României, reprezintă pentru România, dar și pentru România ca membru al NATO și al Uniunii Europene, două zone în care, într-adevăr, dialogul trebuie să fie mult mai clar, mult mai aplicat și deosebit de complex. Nu este simplu. Sunt actori mari, care-și desfășoară relațiile internaționale în plan global. Dar, pe de altă parte, sunt convins că în ambele țări există o disponibilitate de a coopera cu țara noastră pe foarte multe planuri și cred că nicio astfel de oportunitate nu trebuie să fie pierdută.
Rep.: Când vă refereați la relația bilaterală din punct de vedere diplomatic vă gândeați și la o sensibilitate a relației politice? Între România și Rusia mai ales.
C.D.: Nu există o sensibilitate a relației politice, și o spun cu toată seriozitatea. Există însă, de foarte multe ori, din păcate, un concurs de percepții, multe avându-și rădăcinile într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat. Trebuie să fim foarte clari și să privim cât se poate de mult spre viitor, sigur, fără a neglija, în măsura posibilului, rezolvările pe care le putem da unor dileme din trecut. Dar în acest moment trebuie să privim interesele României în perspectivă de termen scurt, mediu și lung. Și pe acest palier, în condițiile în care și România va fi confruntată cu o criză economică foarte serioasă, în condițiile în care apar scurt-circuite economice între țări la est care ne afectează până și gazul la aragaz într-un moment anume, este clar că abordarea pragmatică nu înseamnă o abordare concesivă. Înseamnă o orientare spre priorități cât se poate de clare și serioase. Din acest punct de vedere, eu nu cred că politica externă poate fi o politică resentimentară, dar nu cred pe de altă parte nici că diversele domenii în care obții rezultate în politica externă trebuie să ducă automat la pierderea de credibilitate pe alte domenii, deci, că politica externă a unui stat, indiferent cu cine intră în relație, poate fi condiționată într-o formă sau alta.
Nu fac proces de intenție nimănui. Vreau să spun că încercăm în aceste zile, foarte rapid, să ne fie foarte clare prioritățile pe care România le are. Și aceste priorități țin de interesul cetățeanului și de interesul societății românești. Și prima dintre priorități este o abordare, cel puțin din punct de vedere al relațiilor internaționale, cât mai clară a intereselor de securitate, de stabilitate și economice ale României, care de multe ori se întrepătrund.
Rep.: Spuneați de mai multe ori, de la începutul mandatului dumneavoastră, de fapt reaminteați, că președintele este șeful politicii externe a României.
C.D.: Da, absolut.
Rep.: Și, în aceste condiții, cum vedeți viitoarea dumneavoastră colaborare cu Traian Băsescu?
C.D.: Normală. Cu toții suntem în serviciul public. Din acest punct de vedere este evident că dialogul instituțional este nu numai o necesitate, este chiar o obligație. O obligație legală și pe măsură ce reușim ca eforturile noastre să fie convergente la nivelul președintelui, premierului, reprezentanților guvernului, că nu numai de ministrul de Externe este vorba aici, precum și a Parlamentului, atunci, pe domeniile pe care le abordăm convergent vom avea rezultate. În condițiile în care apar alte categorii de abordări, practic nu facem decât să blocăm o dezvoltare necesară interesului național. Deci, din acest punct de vedere, lucrurile sunt simple.
Rep.:Ați avut deja discuții despre modul în care veți colabora, v-ați sfătuit?
C.D.: Da, în mod frecvent și a fost foarte utilă dezbaterea unor teme, este normal să informezi președintele pe anumite aspecte și dezvoltări de politică externă, și, evident, să te pui de acord în ceea ce privește deciziile și mesajele care se transmit. Pentru că vreau să vă spun că cei care primesc din partea Ministerului de Externe mesaje de politică externă consideră că aceste date, aceste propuneri uneori, sau idei, viziunea, în general, reprezintă rezultatul deliberării interne. Nu se poate pune problema transmiterii unor mesaje distonante, uneori diferite. De aceea, tradițional, în adresarea diplomatică vorbește o singură persoană dintr-o delegație. Or fi mulți cu idei într-o delegație, dar întotdeauna vorbește șeful delegației, pentru respectul adresat partenerului de dialog și ca cealaltă parte să înțeleagă în ce măsură partea română are o viziune clară în legătură cu ceea ce spune. Mesajele sunt totdeauna angajante. Aici nu discutăm numai funcție de coeficientul intelectual sau sensibilitățile proprii. Ceea ce spui angajează România și ceea ce angajează România trebuie obligatoriu să fie rezultatul unei deliberări interne constituționale.
Rep.: Pe ce teme v-ați sfătuit până acum? Au fost o mulțime de subiecte de la începutul mandatului.
C.D.: În orice caz, pe temele care în mod legal și constituțional reprezintă temeiul de decizie pentru statul român, inclusiv în legătură cu aspectele de criză.
Rep.: Erați la audieri în Parlament când spuneați că MAE se va implica pentru eliminarea clauzei de salvgardare. Spuneați atunci că este vorba „despre un asterix care nu oferă României sută la sută capacitatea de membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană”. Cum veți face acest lucru? DAE, din câte știu, nu ține de dumneavoastră…
C.D.:Practic, am în vedere realizarea unui calendar de contacte politico-diplomatice. În perioada următoare, subiectul unui mecanism pe care-l punem în aplicare ar fi acela de a stabili prioritățile pe care, împreună cu Ministerul Justiției, împreună cu Ministerul de Interne, să le putem promova în așa fel încât în anul 2009 clauza de salvgardare să fie ridicată.
Mecanismul de salvgardare nu are un termen precis de finalizare, dar, repet, atâta vreme cât noi și bulgarii, România și Bulgaria sunt singurele țări care au acest mecanism de evaluare separată, care se poate traduce la un moment dat și în sancțiuni, mi se pare că prioritatea Ministerului de Externe trebuie să o reprezinte înlăturarea acestei inechități în ceea ce privește situația României în cadrul Comisiei Europene și a Uniunii Europene în general.
Cum vă spuneam, ne propunem să ne recâștigăm rolul decident la masă, de cel mai mare stat mic sau cel mai mic stat mare, cum doriți să-l evaluați. Avem niște repere, benchmark-uri, deci, odată ce, sigur, prin efortul sistemului judiciar și al sistemului mecanismului intern vor fi depășite, este normal ca niciun fel de impediment politic – și aici revine sarcina Ministerului de Externe – să nu mai stea în calea ridicării clauzei de salvgardare.
România, după părerea mea, a făcut pași decisivi în ceea ce privește înlăturarea condiționalităților cerute și cred că evoluțiile recente sunt un argument în acest sens, dar avem, repet, o obligație ca acest mecanism în ceea ce privește România să fie înlăturat.
Rep.: În vara acestui an?
C.D.: Da. În vara acestui an. Sigur, depinde până la urmă de performanța internă, dar și de calitatea și de nivelul dialogului pe care îl avem cu reprezentanții Comisiei Europene.
Rep.: Tot apropo de implicare în a avea o mai bună poziție în Uniunea Europeană, cum se poate implica MAE pentru Schengen și pentru aderarea la zona Euro.
C.D.: Aici am chiar niște date concrete și din acest punct de vedere pot să spun că în ceea ce privește procesul de aderare la euro, de la data aderării la Uniunea Europeană practic România participă în cadrul Uniunii Economice Monetare, fiind considerat stat cu derogare la adoptarea monedei europene unice. Derogarea se aplică tuturor statelor membre, deci nu este o chestiune care ne privește direct numai pe noi, ci pe noile state membre, până când îndeplinesc condițiile de convergență.
O altă condiție în legătură cu noi este legată de participarea monedei naționale pe o perioadă de cel puțin doi ani la așa numitul Mecanism al Ratelor de Schimb. România și-a propus adoptarea monedei unice până în 2014, intenționând să adere la mecanismul ratelor de schimb premergător undeva în anul 2012. Este un calendar convenit cu Uniunea Europeană. Sigur că responsabilitatea principală din acest punct de vedere revine Guvernului, Ministerului de Finanțe, Băncii Naționale, dar încercăm prin ambasadele, prin reprezentanțele noastre diplomatice să urmărim modul în care și alte state membre ale Uniunii Europene se pregătesc pentru adoptarea monedei unice. Este un moment complicat care presupune un nivel performant al economiei, iar acum noi ne aflăm într-o criză – noi, Uniunea Europeană, în general. Deci, probabil că în acest moment sunt o serie de aspecte care trebuie privite cu foarte mare atenție.
Vreau să vă spun, ca o chestiune ceva mai generală – în noua organigramă a Ministerului de Externe veți găsi, sau poate veți regăsi, o Direcție Generală pentru Afaceri Economice. Este altceva decât ceea ce până acum s-a făcut. Această direcție în primul rând își propune să sintetizeze informațiile de natură economică din spațiile în care avem reprezentanțe diplomatice și economice, în al doilea rând se fac analizele necesare.
O Direcție în cadrul acestei Direcții Generale va elabora și un buletin de alertă privind dezvoltările în legătură strictă cu criza financiară și economică la nivel mondial. Repet, sunt informații care intră în Ministerul de Externe și mi se pare normal pe de o parte să avem sistematic o prelucrare și o analiză a acestora, pe de altă parte să informăm decidenții politici în legătură cu ceea ce se întâmplă în alte țări.
În legătură cu Schengen-ul, da, avem responsabilități directe privind integrarea în Spațiul Schengen. Conform calendarului de aderare România urmează să se intrgreze în Spațiul Schengen în martie 2011, împreună cu Bulgaria. Vor avea loc până în 2010 misiuni de evaluare ale Comisiei Europene și dintre cele patru domenii majore de evaluare pe care le are România, Ministerului Afacerilor Externe îi revine responsabilitatea privind sistemul de vize.
Primele misiuni care vor fi evaluate începând cu iunie 2009 sunt consulatele de la Belgrad, Chișinău, Istanbul, Kiev și Moscova. Evident că Ministerul de Externe se va concentra pe implementarea acquius-ului comunitar în materie consulară și din această perspectivă vreau să vă spun că în ceea ce privește întregul mecanism de eliberare a vizelor, mecanismele de aprobare internă, de identificare și consultare conform standardelor Schengen vor fi puse în aplicare.
Vreau să vă spun foarte clar că aceste mecanisme folosesc în primul rând cetățeanului român. Dincolo de obligațiile naturale pe care le avem în relația cu Uniunea Europeană, foarte multe preocupări, sesizări, din partea cetățenilor români care circulă în străinătate sunt legate de felul mai mult sau mai puțin operativ în care serviciile consulare românești sunt capabile să presteze aceste sevicii consulare. Este evident o zonă față de care, dincolo de obligațiile europene va trebui să o îmbunătățim. Aici este vorba nu numai de clasicele dotări logistice, deschiderea de consulate, dar este vorba și de regândirea atentă a manierei în care serviciul consular, căci așa se numește – serviciu consular – peste tot în lume, răspunde așteptărilor cetățenilor. Nu întotdeauna condițiile sunt favorabile și nu întotdeauna un cetățean se prezintă la un ghișeu consular având toate actele asupra sa și răbdarea necesară pentru a primi, în funcție de birocrația consulară, actele necesare. Este vorba și de o schimbare de mentalitate din acest punct de vedere, dincolo de aspectele tehnice.
Rep.: Și ca investiție, despre ce sumă vorbim?
C.D.: Nu știu în acest moment. În orice caz, din evaluările noastre este suma pe care deja am inclus-o în bugetul pe 2009. Deci, nu avem nevoie de bani în plus dacă și actualul buget va respecta previziunile pe care Ministerul de Externe le-a formulat deja. Ține și de modalitatea în care vom reuși să atragem bani europeni pentru că este o zonă în care putem să folosim și fondurile europene în măsura în care vom asigura cofinanțarea și proiecte fezabile.
Rep.: Fiindcă vă refereați la organigrama MAE, ce veți face cu instituția agentului guvernamental pentru CEDO?
C.D.: Deocamdată suntem într-o discuție, într-un proces de deliberare prietenesc și cooperant cu Ministerul Justiției. După cum știți atât magistrați cât și diplomați sunt în organizarea sistemului agentului guvernamental pentru CEDO. Cauze destul de complexe vor urma în perioada care ne așteaptă. Dar cred, după cum stau lucrurile, că și în organigrama pe care sperăm să o adoptăm prin hotărâre de Guvern săptămâna viitoare, agentul pentru CEDO se va regăsi tot în structura Ministerului de Externe. Dar discutăm sub aspectul eficienței cu Ministerul Justiției. Știți că până în 2003 agentul era la Ministerul Justiției.
Rep.: Apoi, a trecut la dumneavoastră. A fost o perioadă de reducere a numărului de condamnări, dar în ultimul timp nu s-a mai auzit nimic despre CEDO.
C.D.: Aici nu este vorba neapărat de condamnare. Până la urmă statul român reprezentat de agentul guvernamental își face datoria. Sigur, cum să vă spun, nu neapărat de Ministerul de Externe depinde calitatea hotărârilor care sunt date în România și care fac obiectul atacului la CEDO. Noi, Ministerul de Externe încearcă să-și facă datoria cât se poate de serios dar în discuție nu este o decizie a Ministerului de Externe ci hotărârile instanțelor judecătorești.
Rep: La ceremonia de instalare a dumneavoastră la MAE, președintele se referea la procesul de depolitizare a Ministerului, iar dumneavoastră dădeați asigurări că „MAE nu este o sinecură politică”. Cam câți oameni mai aveți încă numiți politic? Ce faceți – îi schimbați din funcție?
C.D.: Criteriul din punctul meu de vedere este profesionalismul. Nu pot să vă răspund câți oameni sunt numiți politic pentru că îmi imaginez că și cei care au lucrat înaintea mea în Ministerul de Externe au avut în vedere faptul că aici, repet, se lucrează direct și imediat cu aspectele care țin de interesul național. Dacă cineva are și o apartenență politică, dar și dovedește o calitate profesională deosebită, nu este niciun fel de problemă, totul este în regulă.
Problema nu stă neapărat în faptul că cineva ar avea simpatii politice. Conform statutului diplomatic, nimeni dintre cei care sunt angajați în Ministerul de Externe, cu excepția ministrului, nu poate face politică. Este o interdicție obligatorie pentru cei care lucrează în acest sistem. Pe de altă parte, însă, dacă vorbim despre depolitizare și ca să vorbesc cât se poate de deschis, trebuie să evităm un anumit mental al unora care, cu sau fără carnet de partid, încearcă să-și fundamenteze o carieră în Ministerul de Externe pe o ofertă politică pe care câteodată nimeni nu le-o cere. Deci un anumit gen de disponibilitate exagerată în condiții de schimbare politică face rău identității unui diplomat.
În primul rând, se spune aici că ești diplomat de carieră și mulți dintre noi ne mândrim cu acest lucru. Înainte de toate, suntem diplomați de carieră și vrem să fim respectați și tratați ca atare din acest punct de vedere. Ba chiar și reglementările privind salarizarea sau privind drepturile pe care le au diplomații sunt speciale pentru că se consideră că este un domeniu special. A amesteca disponibilitatea politică exagerată, eventual în întâmpinarea vectorului politic atunci când vine la putere, mi se pare atitudinea cea mai periculoasă, pentru că se generează un soi de concesie, pentru că lucrurile nu sunt bine înțelese la un moment dat și acest lucru face rău mesajului și muncii efective, produsului pe care respectivul diplomat este în măsură conform mandatului său să-l ducă la îndeplinire. Și aici mă pot referi de la adjunctul de ministru până la ambasador sau referent, în orice țară.
Deci, din această perspectivă, am insistat ca cel puțin „partea grea” a Ministerului de Externe să fie condusă de la nivelul secretarilor de stat de diplomați de carieră. Și acest lucru, repet, nu a fost făcut în ideea de a închide acest sistem al diplomației, ci pur și simplu pentru că în 2009 vom avea probleme foarte dificile și noi ca minister și țara întreagă și pentru a răspunde rapid și eficient este nevoie ca pe întregul ax de informare, evaluare și decizie al Ministerului de Externe să fie oameni care nu învață acum sau din mers această meserie. Pentru că este o meserie pentru care dai examen pentru fiecare grad diplomatic, an de an, este o meserie pentru care, mai ales de la nivele superioare, trebuie să ai unul sau două posturi diplomatice, să cunoști limbi străine, să ai o pregătire specială…. Or, din această perspectivă, aceste componente se câștigă în timp, greu, și țin de o performanță individuală care poate fi evaluată numai într-o perioadă mai lungă de timp.
Sigur, nu contest faptul că și în lumea politică sunt suficienți colegi, indiferent de la ce partid politic, cu suficiente capacități speciale. Și cred că din acest punct de vedere voi avea și colegi și sunt gata să colaborez cu oricine e desemnat din punct de vedere politic. Dar, în ceea ce privește câteva zone ale activității diplomatice, începând cu secretarii de stat, cred că profesioniștii vor da rezultate foarte bune în perioada următoare.
Rep.: Sunteți pregătit să spuneți și numele viitorilor secretari de stat?
C.D.: Deocamdată cel care înțeleg că a fost aprobat de domnul prim-ministru înțeleg că este Bogdan Mazuru, care este diplomat de carieră. El a fost și ambasador la NATO în perioada în care România s-a integrat în Alianța Nord-Atlantică și ultimul său post este de ambasador în Germania.
Rep: S-a întors deja de la post?
C.D.: Da, își va prelua…
Rep.: Și alte propuneri? Mai circulau și alte nume…
C.D.: Da, cred că nu este niciun fel de problemă. Am mai făcut propunerea în legătură cu domnul Doru Costea, ambasador la Geneva, și în legătură cu Bogdan Aurescu, cel care a fost reprezentantul nostru la Haga, la Curtea Internațională, și omul cu care am lucrat ani și ani de zile în pregătirea și conducerea dialogului bilateral cu Ucraina și Federația Rusă pe cadrul juridic bilateral.
Rep.: Și ce sarcini îi vor reveni fiecăruia dintre ei?
C.D.: Să vedem. Aștept, în funcție și de decizia primului-ministru, să avem și o discuție pentru a vedea fiecare – conform competențelor dar și așteptărilor sale – care dintre domeniile din viitoarea organigramă va dori să le acopere.
Rep.: Schimbați organigrama, deci schimbați și portofoliile secretarilor de stat?
C.D.: Da, da. Dar, repet dacă va aproba primul-ministru cele trei nominalizări, ei vor fi cei care vor acoperi zona bilaterală, multilaterală și afacerile strategice. Dar vom vedea.
Rep.: Așadar acestea vor fi următoarele portofolii pentru secretarii de stat? Afaceri bilaterale, afaceri multilaterale și afaceri strategice?
C.D. Da. Zona multilaterală, incluzând și afacerile europene.
Rep. Republica Moldova este un subiect care se tot repetă, pentru care se tot fac eforturi de îmbunătățire dar în mod constant vin mesaje de la Chișinău mai mult sau mai puțin lipsite de diplomație. Sunt probleme cu vizele, cu tratatul…Ce veți face?
C.D. În primul rând este încurajatoare după părerea mea dezvoltarea în legătură cu parteneriatul european cu Republica Moldova, în contextul unui parteneriat estic propus de Uniunea Europeană. Reprezintă o dezvoltare politică după părerea mea necesară atât pentru România, cât și pentru Republica Moldova și vom insista în continuare pentru finalizarea sa. În al doilea rând, sunt aspecte bilaterale care țin de cadrul juridic în lucru între cele două țări, pe care nu văd de ce să nu le tratăm cu toată disponibilitatea și, repet, nu din perspectivă emoțională ci pragmatic. În legătură cu acordurile de mic trafic de frontieră, în legătură cu acordurile de liber schimb, în legătură cu deschiderea unor consulate și a raporturilor consulare în general suntem convinși că ambele țări înțeleg că în acest moment avem nevoie de un cadru juridic stabil. În al doilea rând, Republica Moldova are așteptări europene pe care noi le încurajăm și în al treilea rând, România este stat membru al Uniunii Europene cu toate prerogativele, dar și limitările pe care un stat membru al Uniunii Europene le poate angaja cu un stat din afara Uniunii Europene în ceea ce privește diversele chestiuni, de la cetățenie până la micul trafic de frontieră.
În condițiile în care în ambele capitale acest lucru este clar, evident că este în interesul ambelor capitale să păstreze o relație politică spunem noi specială, în sensul de constructivă. O relație politică pe care s-o putem, pas cu pas, dezvolta în perioada următoare.
Rep.: Și acest lucru este clar în ambele capitale?
C.D.: Cel puțin la București, da. Restul aspectelor le vom discuta de la caz la caz. Eu vreau să vă spun că cel puțin pe partea Ministerului de Externe vom promova în continuare elementele de pragmatism. Aici nu va exista nicio componentă subiectiv emoțională. În continuare vom da substanță din punct de vedere pragmatic relației speciale pe care România dorește să o aibă cu Republica Moldova.
În continuare vom susține suveranitatea, integritatea teritorială a acestei țări și vom susține acele proiecte regionale, internaționale care promovează aceste idei. Nu vom susține, în mod evident, acele proiecte care în evaluarea noastră pot afecta suveranitatea acestui stat. Să fie foarte clar din acest punct de vedere. Evident că vom promova în continuare ideea ca Uniunea Europeană să fie mai aproape de Republica Moldova și să ofere Republicii Moldova un orizont european ceva mai clar.
Rep.: La audierile din Parlament ați insistat pe faptul că veți da o nouă dimensiune colaborării cu Parlamentul. În ce mod, concret, veți face acest lucru? Nu va îngreuna procesul decizional?
C.D. Parlamentul are o activitate externă susținută, care evident nu este atât de vizibilă ca celălalt spectru de politică externă, dar cel puțin în chestiunile care țin de politica externă, interesul național al României, în chestiuni care țin de securitate, de stabilitate….voi schimba maniera de lucru. Eu voi fi cel care va cere audierile în comisiile parlamentare și acest lucru pentru că actele normative la care Ministerul de Extermne este chemat să le avizeze și care vor veni în Parlament reprezintă cel puțin din punctul meu de vedere chestiuni care trebuie abordate printr-o clarificare preliminară. Deci e foarte bine ca Parlamentul să știe din partea inițiatorilor dintr-un Guvern la ce să se aștepte. Ca să fiu mai concret, sub aspectul participării trupelor românești în diverse teatre de operațiuni, în vară se adoptă un calendar, or acel calendar trece prin CSAT după care este trimis la Parlament într-un interval de timp care este mare, după părerea mea. O discuție preliminară, din acest punct de vedere, nu văd de ce n-ar fi necesară.
Sunt aspecte – cum ar fi Uniunea Europeană, cum ar fi relația cu Republica Moldova – Parlamentul are și structuri, dar și proiecte specifice. Sigur că o cooperare din acest punct de vedere pentru a se evita dublarea de limbaj este absolut necesară.
Sunt multe alte domenii: drepturile omului, unde Ministerul Afacerilor Externe, ca de altfel și Parlamentul au și structuri specializate, au și mandat specific pe anumite zone.
Deci, repet, am fost senator, am fost președintele unei comisii în Senatul României. Știu multe din calitățile pe care le are Parlamentul pe acest palier și cum acestea pot fi potențate printr-o cooperare mult mai aplicată.