Fostul ministrul al Industriilor Dan Ioan Popescu a declarat, vineri, pentru MEDIAFAX, că Ministerul Industriilor nu a fost niciodată implicat în negocierile privind achiziția de către România a celor două fregate.
Fostul ministru a precizat că a verificat informațiile apărute în presă referitoare la Hotărârea de Guvern privind achiziționarea celor două fregate și a precizat că, în conformitate cu propriile verificări, este vorba de H.G. nr. 1423/12 decembrie 2002.
Dan Ioan Popescu a precizat că respectiva Hotărâre de Guvern aproba achiziționarea de către Ministerul Apărării Naționale a două fregate și, totodată, aproba un contract de credit extern.
Popescu a precizat că Ministerul Industriilor a acționat doar în baza atribuțiilor sale, respectiv în baza Legii off-set-ului, care prevede că 80% din valoarea achizițiilor cu caracter militar trebuie concretizate în contracte cu orizontala românească.
Afacerea prin care cele două fregate au fost achiziționate a fost garantată de Ministerul Finanțelor și perfectată în 2003 de către MApN în baza unei Hotărâri de Guvern adoptate la sfârșitul lui 2002, hotărâri semnate de Adrian Năstase, George Maior, Dan Ioan Popescu și Mihai Tănăsescu.
Acordul de achiziție este acompaniat de o anexă referitoare la un program de off-set industrial. Concret, s-au stabilit următoarele activități compensatorii: – 80-90 la sută off-set indirect destinat industriei românești (din care 60 la sută pentru industria de apărare și 20-30 la sută pentru industria civilă), iar 10-20 la sută off-set direct adresat MApN pentru acțiuni de instruire și mentenanță și industriei de apărare pentru suport logistic și proiectare. Programul de compensare durează cinci ani și este împărțit, anual, în mod echilibrat
Off-set-ul este un pachet de compensații comerciale și industriale cerute ca o condiție pentru a cumpăra produse ori servicii, în special în domeniul apărării sau al ordinii publice. Procedura a fost reglementată în România prin Ordonanța de Urgență OUG 189/2002, act normativ ce a consfințit crearea unor structuri ce urmau a reglementa și superviza contractele off-set și, în special, coeficienții de compensare acordați cumpărătorului.
Contractul off-set este un act adițional unui contract de vânzare-cumpărare cu o valoare mare, prin care părțile își crează obligații în afara acordului propriu-zis de achiziții. În cazul cumpărărilor de armament sau tehnică militară a căror valoare depășește trei milioane de euro, statul poate cere de la vânzător, potrivit legii române, acordarea anumitor beneficii pe termen lung, nu neapărat în același domeniu de activitate.
După primul an al programului off-set, în luna martie 2004, directorul de marketing și comunicare al companiei BAE Systems, John Neilson, arata că s-au înregistrat progrese vizibile în derularea acestui program, deși inițial erau întârzieri. Din cauza neînțelegerilor apărute din lipsa unor oportunități în România, o delegație a BAE Systems a negociat cu fostul șef al Departamentului pentru Apărare din Ministerul Economiei, Decebal Ilina.
Quinton Quayle, fostul ambasador al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la București, aprecia, într-un interviu publicat în numărul din aprilie 2006 al revistei Marina Română că acordul poate fi considerat un succes, deși “partea de off-set, până în prezent, nu a fost realizată la nivelul stabilit”.
D.I. Popescu: Ministerul Industriilor, neimplicat în negocierile de achiziție a fregatelor






