Dezvoltarea aeroporturilor din România, din grija pentru om?

Aeroporturile internaționale reprezintă singura treabă bună care s-a făcut în România ultimilor 26 de ani. Din ce în ce mai multe orașe de provincie au câte unul, care de la trimestru la trimestru își lărgește paleta ofertei de călătorii externe. Sibiu, Cluj, Târgu Mureș, în Ardeal… Bacău, Iași, Suceava, în Moldova…
La prima vedere, convingerea mea – că țara este ținută premeditat în subdezvoltare, de către cei care o mânuiesc – pare contrazisă.
– Bine, domnule – mi-ar putea spune vreun nene exigent -, nu ți-e oarecum să vorbești de subdezvoltare, când aeroporturile unesc orașele noastre mari și mijlocii cu tot mai multe localități europene? Nu vezi grija pentru om, chioranule?
Eu însă o țin tot pe-a mea și cred că dezvoltarea căilor aeriene de transport are un singur scop: atragerea pe meleagurile natale – rapid și în condiții comode – a românilor care lucrează în străinătate. Pentru ca ei să vină cât mai des în orașele și satele lor de origine. Astfel ca să cheltuiască în respectivele localități cât mai mulți din banii câștigați afară.
Faceți comparație: în urmă cu trei-patru ani, unui sucevean care lucra în Italia sau Belgia nu-i prea era la îndemână să vină acasă, să-și vadă familia, decât o dată sau de două ori pe an. Ajungea cu avionul la Otopeni, de acolo cară-te cu un taximetrist hoț la Gara de Nord, de unde urma o călătorie nimicitoare până acasă, cu un rapăn de tren. Oboseală, draci, cheltuială aiurea… Pe când azi, cu aeroporturile sub nas, în trei-patru ceasuri ești pe prispă la Bosanci sau la Liteni. Și te costă 100 de euro dus-întors. Iar dacă îți iei bilet din timp, te costă 50 dus-întors.
Să nu credem că vreun strateg de-al României vrea binele nostru ca ființe umane. Nu, frățioare, noi suntem nuli pentru grila lor de valori. Doar banii noștri sunt jinduiți de ei. Și ai rudelor noastre, care dau cu ghebul în străinătate.