Cea mai veche biserică de lemn din România, Europa și după ultimele ipoteze chiar din lume, monument istoric de o valoare inestimabilă, zace ignorată de „stimabilii” de la cultură și culte în comuna suceveană Putna. “Biserica veche a Putnei”, cum este ea cunoscută, situată lângă Mănăstirea Putna, la marginea cimitirului din localitate, se află într-o avansată stare de degradare. Atacată de carii, șubrezită de apariția mucegaiurilor și a infiltrațiilor, plină de fisuri și găuri, „bijuteria de lemn” stă să cadă.
Istoria bisericii din lemn este strâns legată de istoria înființării statului Moldovean. Date scrise nu sunt, însă tradiția vorbește că Dragoș Vodă, coborându-se din Maramureș, a înființat principatul Moldovei și a ridicat în anul 1346, în satul Volovăț, o bisericuță de lemn de stejar în care, după moartea lui, să fi fost și înmormântat. Biserica lui Dragoș a fost strămutată de Ștefan cel Mare la Putna 122 de ani mai târziu, scopul fiind acela de a servi ca lăcaș de închinare pentru comunitatea monahală ce luase ființă aici în timpul zidirii măreței Mănăstiri.
Restaurarea, blocată de 14.000 de euro
„Monitorul de Suceava” a tras un semnal de alarmă în urmă cu doi ani vizavi de situația prețiosului monument istoric de la Putna, însă, din nefericire, nu s-a mișcat nimic. Un lucru este sigur, și anume acela că dacă nu se găsesc urgent bani pentru consolidare și restaurare, o istorie de câteva secole riscă să fie îngropată definitiv.
Incredibil este însă faptul că monumentul istoric nu poate fi restaurat din cauză că nu s-au găsit 14.000 de euro pentru finalizarea proiectului.
Muzeografa Erica Croitoru, soția preotului paroh din Putna, în administrarea căruia se află monumentul, a declarat că Ministerul Culturii și Cultelor nu a alocat nici un leu pentru restaurare. Ea a subliniat că a reușit să adune aproximativ 3.000 de euro, dar din donații și din cutia milei.
„Până adun eu toți banii, cred că ies la pensie. Este o delăsare din partea celor care trebuie să se ocupe de soarta monumentelor istorice”, a spus, cu vădită supărare în glas, Erica Croitoru.
Speranțe în fondurile structurale
Inimoasa muzeografă nu și-a pierdut însă speranța. Erica Croitoru și-a luat într-un fel gândul de la banii Ministerului Culturii și vizează acum bani europeni pentru restaurarea bisericii de lemn de la Putna. Intenția ei este aceea ca, după finalizarea proiectului de restaurare care se află în lucru, să încerce promovarea acestuia în vederea obținerii unei finanțări din fonduri structurale.
Restaurarea monumentului istoric, a subliniat Croitoru, presupune în primul rând tratarea lemnului împotriva insectelor care fac ravagii în prezent și apoi consolidarea clădirii.
„Este vorba de restaurare pe clădire, consolidare și tratament, însă automat trebuie să ne ducem cu restaurarea pe iconostas și pe icoane, pentru că degeaba restaurez clădirea sau iconostasul separat. Dacă nu le-am restaurat pe amândouă, am băgat boala înapoi și nu am făcut nimic”, a explicat Croitoru.
Jderul care rodea biserica, mort în accident de mașină
Totuși, doamna Croitoru are și un motiv de bucurie. A scăpat de jderul care în urmă cu doi ani găsise culcuș în biserica monument și care rodea din lemnul vechi de sute de ani.
„A fost omorât de o mașină”, a spus sec muzeografa. Erica Croitoru ne-a mai dezvăluit un lucru referitor la „Biserica veche de lemn a Putnei”, și anume că s-ar putea să se numere prin cele mai vechi două biserici de lemn din lume.
„Se fac cercetări în prezent de către un profesor din Crimeea. Există ipoteza ca biserica noastră să facă parte dintre cele mai vechi două biserici din întreaga lume, dacă nu cumva e cea mai veche”, a subliniat Croitoru.
80% din vizitatori sunt străini
Aproximativ 80% dintre vizitatorii bisericii lui Dragoș Vodă de la Putna sunt străini: francezi, germani, japonezi, chinezi, care au aflat de monumentul istoric din materialele documentare de pe Internet. Printre ei s-a numărat și Prințul Charles, care s-a aflat la Putna în anul 2003. El a pus în cutia milei din biserica de lemn 500.000 de lei. Erica Croitoru relatează că după Prințul Charles a venit o bătrânică ce a donat un milion de lei din pensia ei.
„A mai fost domnul Țînțăreanu (n.r. – omul de afaceri Cristian Țînțăreanu) care a donat o sumă foarte mică, însă eu nu sunt de acord să avem donatori cu ideile pe care le promovează dumnealui. E bine să ai donatori curați”, a spus Croitoru.
Datarea bisericii, la Laboratorul din Lund – Suedia
Primul care a vorbit de biserica veche de lemn de la Putna a fost cronicarul Miron Costin în “Letopisețul Țării Moldovei”. Datarea bisericii a fost făcută prin metoda dendrocronologică la Laboratorul din Lund- Suedia. În noiembrie 2002, specialistul suedez Hans Linderson, împreună cu arhitectul Alexandru Baboș, au prelevat 16 probe din diferite părți vechi ale structurii bisericii care au fost analizate în primăvara lui 2003. Din cele 16 probe au fost datate 12, toate fiind din stejar. Probele indică tăierea arborilor între anii 1345-1346. Linderson și Baboș au semnat lucrarea “Mănăstirea veche de lemn a Putnei în arhitectura medievală românească”.
Rezultatul studiului celor doi pun în evidență valoarea documentară deosebită a bisericii de lemn de la Putna pentru istoria arhitecturii de pe cuprinsul României și mult dincolo de granițele ei.
Ultima restaurare, în 1967
Trebuie spus că biserica este sub formă de navă dreptunghiulară, cu părțile de la est la vest poligonale cu trei laturi.
În 1778, arhimandritul Vartolomei Măzăreanu repară biserica, adăugând cele două abside laterale și pridvorul pentru a-i mări spațiul.
În stil basilical, dominant în secolul XIV, biserica este construită din bârne de stejar cioplite și îmbinate în stilul caselor țărănești din zonă, în tehnica numită “în căței”, care asigură rezistența împotriva vânturilor.
Are o boltă cilindrică peste întreg spațiul interior, lipsită de turlă, cu acoperiș în patru ape. Lungimea este de 11,5 m plus 4 m pridvorul, cu o lățime de 4 m la streașină, și lățimea de 4,5 metri. Biserica este luminată de 12 ferestre de dimensiuni diferite, în forma celor de la casele țărănești, dintre care cele două de la altar sunt originale. Acoperișul este din șindrilă, în solzi de pește, înalt de 5 metri, cu două cruci de fier împodobite cu raze.
Catapeteasma datează din anul 1760 și are sculpturi ornamentale sobre cu struguri și frunze stilizate.
Pictura în stil bizantin este executată în ulki, pe fond auriu, de zugravii Ioan, Antonie, Matei și Gheorghe, semnați pe câteva icoane. De-a lungul timpului biserica a suferit mai multe restaurări, dintre care două radicale, una în 1778 și a doua în 1871, când s-au înlocuit bârne din pereți și de la acoperiș care erau putrede sau mâncate de carii.
Ultima restaurare a avut loc în 1967, când s-a șindrilit acoperișul, s-a înlăturat tencuiala de pe pereții interiori, s-a înlăturat blăneala din scândură a pereților exteriori, s-a făcut ușă și cercevele noi la câteva geamuri, precum și alte lucrări de întreținere.
Până în 1876, biserica a servit ca schit monahal aparținând mănăstirii Putna, iar mai târziu aici făceau practica candidații la preoție.
A fost declarată biserică parohială, dar la altarul ei au slujit ieromonahii din mănăstire.
