Dezastre și sex

Mi-e ciudă că lucrurile periferice sportului au ajuns să ne influențeze atât de mult încât ne preocupă mai mult decât sportul însuși. Dar, dacă tot suntem bombardați pe toate canalele, din exprimarea lui Caragiale, simț enorm și văz monstruos, măcar simțul să se atrofieze! Să avem precum balenele, gura mare, dar gâtul mic. Să nu înghițim chiar tot, orice făcătură. Fiindcă o să ajungem să nu mai vedem pădurea din cauza copacilor tăiați. Spre exemplu, mascarada cu arbitrul Colțescu… “La un pas de sinucidere”, așa s-a otevizat zile întregi incidentul respectiv. Un om aflat într-o pasă proastă, profesional și sentimental, poate și cu un păhărel în față, pur și simplu nu vroia să vadă pe nimeni. Dar nimeni își dorea să-l vadă pe el, așa că i-au spart ușa și l-au scos cu forța din casă. Altfel, cine știe, putea să se arunce pe fereastră, de la etajul 3, și să-și rupă vreun picior. Bine că nu i-a trecut prin minte să ia cuțitul și să se spânzure cu el. Prezentarea iresponsabilă a cazului (șeful arbitrilor a ajuns să fie întrebat dacă îl va mai delega la meciuri, iar un corespondent din Craiova decreta ritos că arbitrul Colțescu și-a pus capac carierei profesionale!!) putea duce chiar la doborârea efectivă a omului ăla. Dați-l la televizor și sinucideți-l, hai că se poate! Aplicând și aici teorema unui autor celebru (dacă se bârfește despre o legătură între doamna X și domnul Y, atunci legătura devine inevitabilă), nu era exclus ca pe acest fond Colțescu să-și ia câmpii cu adevărat! De fapt, ce să ne mai mirăm, sunt pline de ciocli televiziunile generaliste, știrile sportive urmăresc și ele trendul. Poftiți la dezastre și sex! Dacă s-a ratat la mustață sinuciderea lui Colțescu (nu-i nimic, data viitoare vor fi mai perseverenți!), să ne scoatem cu exhibiționismul platonic (oximoron asumat) marca Mihaela Rădulescu. În schimb, sâmbătă seară n-am putut afla după douăzeci de minute de știri sportive că la Masters-ul de la Madrid primii doi favoriții, Nadal și Federer, au fost eliminați în semifinale. Pentru asta există internetul, doar trăim în era informației, putem întinde și noi mâinile pentru a culege fructe, nu să așteptăm de la alții para mălăiață!