În sfârșit, s-a pus degetul pe rana adevărată de la Poli Timișoara. Decizia prin care echipa este condamnată la ani de penitență în divizia secundă este motivată prin ingineria financiară pe care și-a permis-o inconștientul de Iancu. Șmecheria suveicii este posibilă într-un mediu de afaceri ca al României, în care Iancu a mai dat tunuri, dar în fotbal există instanțe superioare care nu sunt de pe la noi. Din fericire sau din păcate. Pentru ceea ce a făcut, Iancu ar trebui declarat persona non grata în Banat, iar laolaltă cu el și Chivorchian sau Stanciu. Aceștia au girat măgăria șefului cel mare, fie și prin non-acțiune. Chiar dacă nu aveau puterea de a se opune lui Iancu, n-ar fi trebuit să rămână părtași la nenorocirea unui club ca Poli. Demisia era opțiunea justă pentru cineva cu conștiință, pentru cineva căruia îi pasă cu adevărat de oraș, de ceea ce simt oamenii. Dar ei, ca și Iancu, erau doar niște venetici. Acum, în urma lor rămâne dezastrul. Miile alea de suporteri care cereau dreptate pentru Poli în Piața Operei și înjurau la Sandu ar fi trebuit să știe că au fost năruiți din interior. Războiul lui Iancu n-a fost niciodată și al lor, indiferent cu cine l-ar fi purtat.
Celălalt dezastru cu nume este din Oltenia. El n-a fost venetic, dar a reușit așa, „din dragoste”, să radă din scripte un club ca Universitatea. Dar undeva, în spatele prostiei lui Mititelu, se întrevede și o siluetă care aduce cu a lui Piți, selecționerul. Dacă la Timișoara este clar că se va porni de la zero, la Craiova Mititelul ține cu dinții și de acest zero. Dacă printr-o minune ar fi capabil de o revelație, să realizeze că toate acțiunile „mafiei” au fost provocate de prostiile lui, să se retragă undeva în fundul pământului și să permită altcuiva să culeagă simbolul din praf! Dar fiindcă Mititelu nu este setat să-și recunoască vreodată incompetența (eufemism!), ar trebui urmat modelul Fiorentina. Acum vreo zece ani, sub conducerea lui Cecchi Gori, clubul a încetat să existe. În aceeași vară, Della Valle a înființat altul, cu o denumire apropiată, și a pornit de jos promovând succesiv, iar după câțiva ani clubul și-a recăpătat vechea denumire și palmaresul. E drept, Mititelu ar fi în stare să doarmă cu palmaresul sub cap chiar și într-un cuib de cuci, acolo unde ar avea tot dreptul să se cazeze.
