Era o vreme în care îl admiram în mod deosebit pe Vasile Lupu. Eram tânăr student în Iași, FSN – ul domina scena politică, iar Vasile Lupu, parlamentar țărănist, combătea, cu argumentele date de o minte sănătoasă, acțiunile puterii. Vasile Lupu era atunci pe val, iar faptul că eram amândoi suceveni îmi creștea sentimentul de simpatie. După ce PNȚCD a ajuns în sondaje cu procente sub marja de eroare, Vasile Lupu a dispărut, firesc, din prim-planul scenei politice. Iar l-am admirat pentru că a rămas acolo, la PNȚCD, deși, dată fiind personalitatea lui, orice partid parlamentar l-ar fi primit cu brațele deschise.
De câteva săptămâni sunt, însă, complet dezamăgit de Vasile Lupu. Mai exact din momentul în care a făcut acea listă cu oamenii care au murit după ce s-au opus retrocedării fondului bisericesc. Ca o paranteză, eu sunt perfect de acord ca Biserica (repet, BISERICA, nu o mână de persoane fizice) să administreze mii de hectare de pădure. Ca Biserica să aibă bani, să-și poată împlini menirea de a-i ajuta pe cei aflați în suferință. Să nu mai vedem ipostazele umilitoare în care sunt unii călugări sau mireni care strâng bani pentru diverse lăcașuri de cult. Dar, una e una, alta e alta. Nu poți să faci o listă cu oameni care au murit, pe timp de pace, doar pentru că au avut altă părere. Nu poți înșira acea listă, indiferent de mimica pe care o adopți. Nu e uman, nu ai dreptul, indiferent de explicațiile pe care le dai ulterior. Pentru că, Vasile Lupu ne-a trimis un drept la replică (pe care l-am publicat ieri) la scrisoarea angajaților Direcției Silvice Suceava. Chiar de la început m-a deranjat faptul că Vasile Lupu spune: „vă solicit, sub rezerva unei acțiuni în justiție, publicarea răspunsului meu, în aceleași condiții”. Ca jurist, Vasile Lupu știe că nu are motiv să ne acționeze în instanță pentru acel material. Sau, mai corect, nu ar avea câștig de cauză, la nici o instanță din lumea asta. Amenințarea cu „rezerva unei acțiuni în justiție” ține mai degrabă de centura politicii dâmbovițene și nu de gândirea sănătoasă a unui bucovinean. Mai departe. În scrisoarea sa, Vasile Lupu spune: „Odată restituite (n.r. pădurile), acest colectiv semnatar al paginii ziarului din 15 septembrie (n.r. colectivul Direcției Silvice Suceava) va trebui să mai treacă și la muncă cinstită”. Dintr-un condei, Vasile Lupu îi face hoți pe toți angajații Direcției Silvice Suceava. Sunt o grămadă (și poate o grămadă mare) de uscături între angajații Direcției Silvice Suceava. Dar sunt convins că sunt și oamenii cinstiți. Poate doi, trei sau mai mulți. Câți or fi. Domnule Lupu, nu am nici o rudă sau vreo cunoștință apropiată la Direcția Silvică, dar le iau apărarea pentru că nu mi se pare corect să acuzi o întreagă breaslă de hoție. Pentru asta, într-adevăr, ați putea fi dat în judecată.
Dar și mai tare am fost surprins de alte două afirmații ale domnului Vasile Lupu. Prima: „Clamează respectarea legii tocmai cei care contestă calitatea de proprietar al Fondului Bisericesc, după ce Înalta Curte de Casație și Justiție, definitiv și irevocabil, pentru tot ticălosul, i-a recunoscut această calitate”. Deci, oricine are altă părere, bună sau rea, este „ticălos”. Domnule avocat, știți foarte bine, mai bine ca mine, că orice om are dreptul la opinie. Bună sau rea. E opinia lui, dar asta nu înseamnă neapărat că este și „ticălos”. Pot fi ticăloși deoarece, așa după cum ați spus „continuă să taie pădurile bisericești, după ce justiția le-a interzis”. Dar asta e altă poveste.
Și mai surprinzătoare este cea de a doua afirmație de care am pomenit: „am recunoscut-o public, am menționat câteva nume care mai ieri apărau bunurile poporului, blocând un act de dreptate istorică, care astăzi dau sau sunt pe cale de a da socoteală prea slăvitului Ștefan cel Mare și Sfânt”. Cei care apărau „bunurile poporului” cum ironic spuneți, nu făceau și nu-și fac decât meseria. Eu pot să spun că ei, apărătorii „bunurilor poporului”, nu au dreptate. Dar asta nu înseamnă că îi consider și ticăloși. Mai mult. Ca avocat știți foarte bine că și un criminal, cel mai feroce criminal, are dreptul legal la apărare. Și ce facem atunci? Îi blamăm pe toți cei care apără oameni certați cu legea? Îi înjurăm pe toți avocații care reprezintă în instanțe hoții, criminalii sau chiar pe cei din cea mai degradantă specie umană, violatorii? Puteți, domnule Vasile Lupu, să răspundeți la aceste întrebări, dar după ce vă consultați cu colegii dvs., avocații.
