Spanacul, ștevia și salata verde sunt câteva dintre verdețurile recomandate de nutriționiști datorită conținutului bogat în vitamine și minerale
O dată cu venirea primăverii și a începutului perioadei de post, majoritatea persoanelor se îndreaptă către meniurile bogate în verdețuri și crudități de sezon. După o perioadă în care organismul a fost obișnuit cu o dietă monotonă, bazată pe proteine de carne și rădăcinoase, legumele proaspete și verdețurile vin să înlăture carențele alimentației de iarnă, prin aportul de vitamine și minerale. Legumele și verdețurile ajută la eliminarea toxinelor din organism, dar și la refacerea echilibrului energetic.
Din acest motiv, fitoterapeutul Eugen Giurgiu ne recomandă să includem zilnic în meniu verdețurile de primăvară, precum spanacul, salata verde, urzica, loboda și ștevia, ca principale tonice naturale.
1. Spanacul este apreciat, în egală măsură, pentru valoarea alimentară și pentru calitățile sale terapeutice. Prin conținutul bogat în săruri minerale – potasiu, calciu, fosfor, sodiu, fier, zinc, vitamine – A, E, C și complexul vitaminic B și lipide, spanacul este considerat un excelent medicament, recomandat în tratamentul a peste 60 de afecțiuni, de la bolile de piele, tuberculoză, astm bronșic, astenie fizică și nervoasă, demineralizări, cardiopatie ischemică, hipertensiune, insuficiență pancreatică, ateroscleroză, diabet zaharat până la reumatism, obezitate și anemie.
Pentru a-și păstra calitățile terapeutice, spanacul se folosește crud, sub formă de salată sau de suc. Sucul de spanac poate fi combinat cu suc de mere sau de lămâie. Zilnic, se poate consuma o cantitate de 600 ml de suc de spanac, înaintea meselor principale.
2. Salata verde este unul dintre puținele alimente naturale cu gust amărui. Ea conține proteine, hidrați de carbon, magneziu, potasiu, calciu, zinc, numeroase vitamine (A, C, E, K, complexul de vitamine B). Din acest motiv, frunzele salatei au proprietăți terapeutice foarte valoroase. Dieta cu salată crudă este indică în combaterea a numeroase afecțiuni reumatice, renale, respiratorii, dermatologice, precum și în tratarea diabetului zaharat, a dischineziei biliare, a insomniilor, obezității și a gripei.
3. Urzica este menționată în medicina tradițională ca o „regină a verdețurilor” datorită vastei recomandări terapeutice. Cercetările recente au confirmat rolul acestei plante în prevenirea mai multor afecțiuni: virale, circulatorii, gastrice, renale, hepatice, pulmonare, gripă, hemoragii, colici, artrită, oboseală, obezitate și ulcer duodenal.
Sucul de urzică, în amestec cu alte sucuri de legume și fructe, câte 100 g pe zi, este un remediu excelent în anemiile severe. În cantități mai mici, câte 2-3 lingurițe pe zi, acest suc este administrat ca diuretic în boli de rinichi și în hemoragii.
4. Loboda de grădină este o plantă diuretic-depurativă, remineralizantă și vitaminizantă. De aceea, recomandările terapeutice sunt asemănătoare cu ale spanacului. În medicina populară, loboda continuă să fie inclusă în terapia afecțiunilor hepatice, renale, dermatologice și în anemii.
5. Ștevia este apreciată pentru proprietățile depurative, tonice, antiascorbice – conține multă vitamina C și remineralizante – datorate cantităților importante de săruri minerale (potasiu, magneziu, calciu, fier) prezente în compoziția sa. Nutriționiștii recomandă dieta cu ștevie în tratamentul a peste 50 de afecțiuni: dermatologice, hepatice, hematologice, diabet, reumatism, tuberculoză, ulcer și tuse.
Sursa: www.adevarul.ro
