Destinul omului

Destinul omului poate fi schimbat prin trăirea sa luminată de bucurii sau cuprinsă de tristeți. Fiecare stare venită este acceptată de cel ce dorește să o trăiască prin liberul său arbitru. Nimic nu poate opri o stare venită în viața unui om, dacă cel ce dorește să o trăiască nu acceptă ajutorul ce i se poate da. Dacă un om trece prin perioade grele în viață să și le accepte ca și nou destin, are șansa să cunoască ce înseamnă a fi în conflict cu Marele Ocean Planetar. Conflictul adus de om în viața sa prin acceptare, destramă valoarea conștiinței de sine ajungându-se la o altă valoare a trăirii sale. Această trăire conflictuală permanentă coboară vibrația omului orientându-l către o valoare neagră a însăși existenței sale. Noii existențe acceptată ca și trăire nu i se face altceva decât să i se aducă cuprinsul nopții în pas, anihilându-i-se trăirea și simțirea omului. Când dispare din destinul omului trăirea și simțirea ca și existență, apare marea gândire rațională ce nu acceptă sentimentul simțurilor venite din adâncul inimii sale. Într-un timp relativ apare crisparea pe chipul său, dispare apoi lumina blândeții și vine tristețea. Aparentele bucurii sunt orientate către plăceri lumești, îngrădindu-i viața, dar acestea nu-i aduc valori sufletului, ci doar trupului care se “dezgolește” de aura vieții și capătă paloarea nopții. Această “dezgolire” a trupului material nu este la început simțită, dar cu timpul apare pierderea imunității la boli și vine suferința. Această stare creată de ignoranța omului aduce griji, gânduri tot mai negre, iar suferința face ca cel în cauză să nu mai aibă dorința de a se salva. Starea venită în destinul celui în cauză poate aduce dorința sinuciderii și chiar împlinirea ei.
Tristețea, ca trăire cuprinsă în valoarea unei existențe prin conflict, aduce ființei umane noul destin cuprins într-o “valoare neagră”. Această valoare îndepărtează ființa de cele ce sunt date prin Lumina Lui Dumnezeu și așa vine marea suferință, ce trece acea ființă către veșnica suferință a noii căi…
Nimeni nu este de dorit să fie pe această cale a nopții, dar această cale vine către cei slabi și necunoscători; așa-i prinde în pasul ei noaptea deznădejdii. Bine este ca fiecare om să-și analizeze trăirea și simțirea pe care o are în această viață și-i va fi ușor să vadă unde se găsește și în ce lumină se scaldă… Cercetați-vă și vă va fi ușor să știți ce sunteți și unde veți ajunge!
Nădejdea este numai la Dumnezeu. El este cel care ne îndepărtează de suferință, ne dă ocazia să gustăm din iubirea veșnică, curată și fără patimă. Dumnezeu este cel care ne salvează de la prăpastia păcatelor și ne scoate la lumină. În El să credem și Lui să ne rugăm. În afară de El este pustiu și întuneric, iar noi ne dorim Lumina!!!