Face Dinamo ce face și tot iese în față! Or fi alții ocupați cu meciuri oficiale de-a latul Europei, dar nici în Ștefan cel Mare nu se hibernează. Președintele executiv, un nume sonor de altfel, deși părea bine înfipt în jilț, își ia viteză și rămâne dezocupat. Asta fiindcă nici la vechea dragoste, adică la desfacerea de marfă fotbalistică, nu se mai poate întoarce. Cel puțin nu în linia întâi, dar măcar un titlu de “consigliere” își poate aroga, tot îi plac filmele cu mafioți. Plecarea sa îl lasă orfan pe spaniolul Vigo căruia nici rezultatele din amicale nu-i sunt aliate, astfel încât slujba sa de dresor al câinilor se va dovedi doar una sezonieră. Deh, au și spaniolii căpșunarii lor…
Revenind la ai noștri, Ioan Becali a ieșit șifonat din afacerea Bratu, dar nu cred că își plânge de milă. Pozează într-un om tare de înger, însă înger propriu-zis nu a fost niciodată. După cum nici colegul temporar de job, Gică Popescu, nu s-a păstrat nepătat din contactul cu comisioanele. Nu e cazul să fim mai catolici decât papa, nu există șofer care să nu dosească o litră de motorină sau cofetar la Copos care să nu-și lingă degetele. Însă atitudinea lui Popescu Gheorghe, că altfel nu pot să-i zic celui pe care îl vedeam la șefia federației, îl descalifică mai ceva ca un fault în postură de ultim apărător. Iese la iveală ranchiuna de om mărunt pe care le-o poartă foștilor săi colegi, ajungând până la a nu-i recunoaște lui Prunea calitatea oficială cu care acesta a fost învestit. Este ca și cum premiantul de odinioară al clasei se stropșește la agentul care l-a oprit pe șosea: “Păi ai ajuns tu, care abia treceai anu’, să mă pui pe mine să suflu în fiolă, mă?!” Chiar așa, domnu’ Prunea, nu credeți că sunteți cam tupeist? În loc să săriți acum la gâtul lui Popescu mai bine săreați când trebuia la capul lui Kennet Andersson!
