Indiferent de anotimp, septuagenarul Alexandru I. Rotaru poate fi întâlnit aproape zilnic în Parcul Central al Sucevei.
Vara sau iarna, așezat pe o bancă, poartă în permanență cu el o servietă, pe care, atunci când are un partener de discuție, o deschide din când în când pentru a scoate din ea câte o carte mignonă de versuri, o revistă sau o filă foto-copiată care conține o recenzie de carte, o poezie sau un extras dintr-un jurnal. Pe toate figurează numele lui. Numele poetului Alexandru I. Rotaru.
Mâhnirea nereceptării și nerecunoașterii ca poet pe plan local
Autor al câtorva volume de versuri („Lumini prin umbre” – 1996, „Floarea sufletului meu” – 2002, „Fulgerări de gând” – 2006), menționat în antologii
și dicționare („Antologia sonetului românesc” – de Radu Cârneci, „Dicționar Cultural – Destine”, de Victor Gh. Stan…), recenzat în diverse publicații, Alexandru I. Rotaru, care – din anul 2000 – este membru al Societății Scriitorilor Români, trăiește cu mâhnirea nereceptării și nerecunoașterii ca poet pe plan local.
De aceea poartă mereu cu el servieta cu publicații și imprimate pe care le arată interlocutorilor săi.
Participările la cenacluri, concursuri și festivaluri literare s-au soldat cu premii, comentarii și cronici favorabile
Născut la Burdujeni, la data de 4 martie 1933, Alexandru I. Rotaru a debutat publicistic târziu, în anul 1987, odată cu apariția monografiei „Bolta rece”, realizată de Constantin Th. Botez și Adrian N. Pricop.
A lucrat ca tehnician în telecomunicații și după pensionare (1990) participările sale la cenacluri, concursuri și festivaluri literare s-au soldat cu premii, dar și cu comentarii și cronici favorabile în numeroase publicații.
„Un autentic poet” (Ion Dodu Bălan), „un patriot care-și cântă Țara” (Elis Râpeanu), „un seismograf liric, receptiv la toate aspectele vieții” (Valeriu Gorunescu) apreciat în cercurile literare din capitală, dar ignorat de breasla scriitorilor suceveni.
„Cartea care-i dăruită / Merită a fi citită”
Alexandru I. Rotaru (care, așa cum spune el, a făcut câțiva ani de voluntariat la Tipografia „Sf. Ioan cel Nou” de la Suceava și a publicat în Revista „Candela”) își poartă destinul literar în servietă.
Dacă-l întâlniți și stați de vorbă cu el vă va arăta o fotografie de-a lui, la vârsta de 19 ani, îmbrăcat în costum popular, diplomele obținute la concursuri și festivaluri literare, file de gazetă cu aprecieri critice și vă va dărui o carte. O carte cu versuri semnată Alexandru I. Rotaru, pe care vă va scrie „Cartea care-i dăruită / Merită a fi citită”.
