Ceea ce s-a petrecut sâmbătă cu Naționala amintește de poveștile alea stranii cu pacienții care după câte o comă profundă, de câțiva ani, într-o bună zi deschid ochii, smulg perfuzia și urlă că le e o foame… de se cutremură spitalul!
S-a demonstrat cu acest prilej că pentru a juca fotbal, și atât, nu e nevoie decât să îndepărtezi balastul (eu aș fi zis „gunoiul”, dar m-am gândit că ăia din teren erau nevinovați, ei doar că n-aveau habar de ce erau pe acolo, singurul gunoi veritabil fiind, de fapt, Pițurcă, fie-i numele uitate!) iar restul vine de la sine, astfel încât nu poți să nu te întrebi de ce mai sunt încă liberi, golanii din Federație, în cap cu Nașu’, după ce și-au permis ca timp de ani de zile să-și bată joc (pe bani grei) de un întreg popor de microbiști. Fiindcă asta suntem: un popor care trăiește la cea mai mare intensitate orice eveniment sportiv în care sunt implicați români și cu precădere cele fotbalistice. Iar a-și bate joc ani întregi de echipa care se numește România, echivalează cu trădarea. Nici o explicație, nici o justificare nu rezistă, singurul adevăr în legătură cu această bătaie de joc fiind încrengătura de tip mafiot prin care fotbaliști de tot râsul trebuiau să fie îmbrăcați în tricolor pentru a le crește prețul de vânzare. Nu-i nevoie să fii mare specialist pentru a constata ceea ce eu am scris în această rubrică de zeci de ori: anume că alde Nicoliță, Codrea ori Tamaș sunt niște neisprăviți și nicidecum fotbaliști. Cu atât mai puțin de națională.
De ce cu ăștia în echipă am făcut 0-3 cu Lituania? De ce cu Apostol, Mara și Săpunaru am câștigat cu 1-0? Răspunsurile țin de Codul Penal. Încă mai grav este că tatăl afacerii, Nașu’, în loc să fi înfundat deja pârnaia, își trage și el o halcă din succesul de sâmbătă: „Ne-am făcut bine treaba!”. Care treabă, mă, nenorocitule? Că dacă era după tine și restul bandei, și acu’ era tot barbugiu’ antrenor, și tot alde Guriță și Cociș pe teren. Și vreun 4-0 pentru Lituania.
Cum ziceam, sâmbătă seara ne-am deșteptat ca după un somn lung, ba chiar ca după o comă. Din nefericire, ne-a ținut doar o zi… Până la votare!
