Au trecut aproape două decenii de la Revoluția din decembrie 1989 și viața politică românească a ajuns într-un impas major. Dacă cetățenii României fac eforturi oneste de a se integra în U.E., nu același lucru se poate spune despre clasa politică, care a rămas încă la obiceiurile tranziției, încălcând regulile jocului politic democratic și ale economiei de piață, capturând statul și instituțiile sale, folosindu-le doar în interes propriu, prin mecanisme de corupție la nivel înalt.
Partidele politice care s-au succedat la guvernare în întreaga perioadă postdecembristă au practicat un limbaj dublu în legătură cu corupția. În mod public, au făcut declarații sforăitoare despre combaterea corupției, înființând instituții în acest sens, dar în subteran, guvernanții au generalizat rețelele corupției dincolo de granițele de partid.
Metodele folosite au fost dintre cele mai diverse, de la trucarea licitațiilor și prăbușirea sistemului bancar de stat, până la reglementari ce vizează favorizarea unor categorii de oameni de afaceri.
Realitatea arată că, în continuare, guvernanții folosesc un limbaj dublu, vorbesc frumos în public împotriva corupției dar, în activitatea cotidiană, își umplu buzunarele pe seama cetățenilor onești care alimentează bugetul statului.
Este un eșec și trebuie să ni-l asumam în comun, toți cei care într-un fel sau altul am participat la viața politică românească în toți acești ani, și am dori sincer să corectăm aceste probleme.
Totuși, nu putem lăsa lucrurile așa.
A ne recunoaște eșecul și a accepta partea de responsabilitate pentru aceasta, este un pas necesar, dar nu și suficient.
Trebuie făcut mai mult.
Evoluțiile politice din ultimele luni reprezintă punctul culminant în istoria corupției din România.
Dezvăluirile făcute de mass-media în ultimul timp în legătură cu faptele de corupție săvârșite de guvernul Tăriceanu umilesc nu numai numele de “liberal”, ci însăși România și cetățenii săi. Este probabil cel mai corupt guvern postdecembrist.
Ce putem face?
Fie lăsăm lucrurile așa, și anume să tolerăm corupția, caz în care cetățenii U.E. și ai României să creeze un mare eveniment social, fie începem să devenim serioși și să terminăm cu a genera corupție.
“Deșteaptă-te, române” este imnul nostru național și este o frază folosită inclusiv de Hans-Gert Poettering în discursul sau în parlamentul reunit al României.
Ce poate fi mai sugestiv decât un neamț care ne spune să ne deșteptăm.
Oameni buni, nu mai dați și nu mai primiți șpagă, indiferent că este caltaboș sau palincă.
Fiți români demni!
În rest, să auzim numai de bine și fiți cu lupa pe politică, pentru că nu este întotdeauna ceea ce pare a fi.
