Se spune că mănăstirea datează din vremea domnitorului moldav Petru Rareș, care pe la 1538, urmărit de hoardele tătărești, reușește să se refugieze împreună cu familia sa în zona muntelui Rarău, aproape de cota 1.400 m, fiind adăpostit de călugării sihaștri care se nevoiau în acest ținut. Drept mulțumire, domnitorul a sprijinit ridicarea unei mănăstiri cu hramul „Sf. Ioan Bogoslovul”.
După ocuparea părții de nord a Moldovei, cunoscută mai târziu cu numele de Bucovina, de către austrieci, mănăstirea domnească de la poalele Rarăului era amenințată cu distrugerea. A fost salvată de icoana Maicii Domnului, care i-a călăuzit pe monahii de atunci să mute așezământul în partea liberă a muntelui Rarău, care aparținea de Moldova. Așa se face că, în dreptul localității Chiril, Schitul Rarău a fost ridicat din nou.
Așezământul a cunoscut o revigorare spirituală după 1950, când, aflându-se sub ascultarea Mănăstirii Slatina, era sub grija duhovnicească a părintelui Cleopa Ilie. Tot acum, aici s-a așezat în căutarea isihiei și formarea unei obști monahale celebrul ziarist interbelic Sandu Tudor, care și-a luat schima monahală sub numele de Daniil și a fost numit egumen. Pentru că încerca să educe tineretul în spirit creștin și să lupte împotriva ateismului, la 14 iunie 1958 egumenul Daniil de la Rarău a fost arestat de Securitate, apoi anchetat și condamnat la 15 ani de temniță pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”.
Pentru verticalitatea sa, la 16 noiembrie 1962 a sfârșit ca martir în Penitenciarul Aiud. După descinderea Securității în acest așezământ, autoritățile statului au încercat să-l închidă. Dar s-au opus credincioșii din localitățile împrejmuitoare care veneau în acest schit pentru a cere ajutorul icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului. În 1990 a devenit mănăstire, iar zece ani mai târziu a fost sfințită noua biserică.
(Adrian Nicolae PETCU, Ziarul Lumina)
