Despre spovedanie și socoteala duhovnicească

“Această mărturisire a ta mi-a făcut mare bucurie în suflet, deoarece Dumnezeu și îngerii, care o așteptau, s-au bucurat. Ai reușit să rușinezi diavolul, care mult se bucură cînd cineva își ascunde gîndurile de duhovnicul său”
Când un șarpe își părăsește culcușul, se grăbește să se ascundă undeva fiindcă se simte ca și cum ar fi lovit – la fel se întâmplă și cu un gând drăcesc, care este ca un șarpe otrăvitor. Când un astfel de gând părăsește gura unei persoane, se risipește și dispare, deoarece mărturisirea este umilință, și deoarece Satana nu poate suporta nici măcar mirosul umilinței, cum ar putea el să rămână după o mărturisire smerită și sinceră?
Copilul meu, îți doresc un început bun și o înaintare precaută. Nu te rușina în fața mea. Nu mă privi ca pe un om, ci ca pe un reprezentant al lui Dumnezeu. Spune-mi tot, chiar dacă gândești rău despre mine, căci eu am experiență cu influențele drăcești, și știu cum diavolul îl luptă pe om. Știu că fiii duhovnicești au inimi simple și că dacă gînduri rele vin la ei, este datorită răutății diavolului și ego-ului copilului duhovnicesc, căruia i se permite să cadă și să aibă asemenea gânduri împotriva Părintelui său, ca astfel copilul duhovnicesc să poată fi smerit mai mult. Prin urmare, nu te teme. Mă voi bucura întotdeauna când îmi vei vorbi liber și sincer, căci fără o mărturisire dreaptă, nu există înaintare duhovnicească.
Copilul meu, fii fără grijă. Am luat povara ta. Eu numai te rog să ai pace. Vorbele tale pot fi numai pe hârtie, dar eu simt puterea, înțelesul și esența a ceea ce ai scris; pătrund duhul cuvintelor tale. Iți zic să fii cu pace de acum înainte. Ești iertat cu fiecare mărturisire pe care o faci. Satana a înțeles caracterul tău și te muncește, dar fără ca ceva grav să se fi întîmplat. Tot ceea ce scrii (adică gîndurile care te chinuie) este o păcăleală a celui rău ca să te facă să disperi, să fii neliniștit, și tot astfel. Aruncă tot ceea ce ți s-a întîmplat în adîncimile mării. Urmează un drum nou în viața ta.
Nu îți lăsa eul să te copleșească și să te facă să ascunzi adevărul și să rămîi neîndreptat și împătimit
Dacă continui să gândești la fel, știu că vei ajunge bătaia de joc a dracilor. Te implor, doar fă ascultare de mine. După mărturisirea ta, totul a fost iertat, deci lasă cele trecute să treacă. Nu zgândări o rană care te-a făcut să suferi atît de mult. Nu te lăsa înșelat de gîndul că este vina ta. Dacă nu l-ai fi dus la doctori s.a.m.d., atunci asemenea gînduri te-ar fi luptat cu dreptate. Pe când, așa cum sunt acum lucrurile, ți-ai împlinit datoria. Dumnezeu vrea să îl primești pe acesta, pentru un motiv pe care numai înțelepciunea Sa nemărginită îl cunoaște, în timp ce tu crezi că l-ai ucis! Fii prevăzător cu acest gînd, căci altfel ar putea pîndi în inima ta. Este o cursă a diavolului să îți facă rău, căci el știe cum. Acest înșelător priceput a înecat mulțimi nenumărate în adîncimile iadului cu disperarea.
Când ceva se întâmplă și diavolul vede că cineva este supărat de aceasta, înșelătoria lui este să adune nenumărate gânduri așa-zis îndreptățite care să îl ducă pe acel biet om spre o furtună mare și să îl înnece. (Așa cum zice proverbul, vulpea iubește încăierarea.) Și când furtuna a trecut, el vede că a fost în pericol să se înnece doar într-o cană cu apă.
Smerește-te, și de acum înainte mărturisește-te, căci mărturisirea cuprinde cea mai sfîntă umilință, fără de care nimeni nu se mîntuiește. Diavolul se bucură tare cînd reușește să convingă pe cineva să își ascundă gîndurile cele rele. Aceasta deoarece își atinge scopul sau premeditat, de distrugere a sufletului.
Ți-am scris despre conștiință, că trebuie să fim cu grijă să nu facem ceva ce va fi blamabil și ne va condamna. Ține-ți în minte că Dumnezeu le vede pe toate și că nimic nu se ascunde de la ochii Săi. Deci cum aș putea minți eu în fața lui Dumnezeu? Nu știi că minciunile sunt de la diavol, și lipsa de îngrijire devine o practică, apoi un obicei, și apoi o patimă, și nu știi tu că cei ce mint nu vor moșteni Împărăția Domnului? (Apocalipsa 21:8)
Teme-te de Dumnezeu. Dumnezeu nu este mulțumit cu jertfe materiale când neglijăm să ajungem în interiorul inimii. Dar este necesar să facem acestea de asemenea, fără să le lăsăm pe celelalte nefăcute. (Matei 23:23)
Cercetează-ți cugetul, căci nu știm când va veni ceasul morții. Și de nu îi vom plăti creditorului nostru (care este conștiința) tot ceea ce îi datorăm, ne va acuza cu glas tare, fără să se țină deoparte. Atunci – vai! – gura noastră va fi închisă, neavând ce răspuns să dea.
În fiecare noapte, adu-ți aminte de cum ți-ai petrecut ziua, și de dimineață adu-ți aminte de cum ai trecut noaptea, ca să știi cum stai cu socoteala sufletului tău. Dacă vezi vreo pierdere, încearcă să o recîștigi cu grijă și putere. Teme-te de Dumnezeu; Dumnezeu nu Se lasă batjocorit (Galateni 6:7); El nu este păcălit. El pedepsește aspru cînd nu vede sinceritate; așa că ai grijă. Când ești neascultător și faci un păcat ascuns, contracarează-l dezvăluindu-l deschis în mărturisire. Nu îți lăsa eul să te copleșească și să te facă să ascunzi adevărul și să rămâi neîndreptat și împătimit. Îndreaptă totul acum dacă vrei să vezi zilele bune ale despătimirii și păcii. („Sfaturi din Sfântul Munte” – Părintele Efrem Athonitul)