Despre șefi…

Vorbim, astăzi, despre o categorie de oameni aparte, oameni care decid asupra activității celor cu statut de subalterni, fiind învestiți cu puteri speciale în acest sens, oameni cărora – și de cele mai multe ori le place al naibii de mult – cei din jur li se adresează cu apelativul de „șef”.
Șefii s-au aflat, dintotdeauna, în centrul atenției opiniei publice, fiind eroii involuntari ai multor scrieri umoristice, fie din răzbunare, fie din prea multă prietenie, fie pentru că pur și simplu poantele cu – și despre – șefi s-au bucurat, mai mereu, de aprecierile cititorilor.
Pentru ediția de față a rubricii „Cioburi de metaforă” am ales – zic eu – un interesant grupaj de epigrame care aparțin unor epigramiști dotați cu un ascuțit simț al umorului și cu o pricepere, demonstrată de-a lungul timpului, de a scoate în evidență aspectele hazlii ale unor situații care trec dincolo de limita firescului.
Vă las, stimați cititori, în compania acestora, cu încredere în puterea zâmbetului, aliatul nostru în perioada aceasta extrem de zbuciumată… Sănătate!
COLEGILOR MEI
(de Constantin TUDORACHE)
Când, în cabinetul său,
Șeful i-a-ntrebat de mine,
Unii m-au vorbit de rău,
Alții m-au tăcut de bine.
ȘEFUL ȘI SECRETARA
(de Petru Ioan GARDA)
Am intrat cu gânduri bune,
Dar erau în plin sărut
Și vă jur că nu pot spune
Ce ieșire am avut!
EPIGRAMA
(de George CORBU)
Epigrama, gen etern,
Cu sclipire de sidef,
N-ar ținti în subaltern,
De-ar putea lovi în șef.
REVANȘĂ FAȚĂ DE ȘEF
(de Gheorghe BĂLĂCEANU)
Când în public prost vorbește,
El, ca subaltern fidel,
Îl aplaudă, firește…
Ca să râdă toți de el.
SOLUȚIE UNIVERSALĂ
(de Janet NICĂ)
Cu o vorbă elegantă,
Când de muncă nu ai chef,
N-ai decât o variantă:
Fă-te, peste alții, șef!
DISPUTĂ LA BIROU
(de Florin ROTARU)
Atât de necăjit am fost
Când șeful meu, la supărare,
Mi-a zis în față că sunt prost
Și n-o s-ajung cât el de mare!
OPINII
(de Ica UNGUREANU)
Despre șeful de birou,
(Om cu sufletul de aur)
Soața zice: „Leneș bou!”
Secretara: „Harnic taur!”
SÂNGELE APĂ NU SE FACE
(de Valentin DAVID)
În bancă doarme de cinci ani,
La muncă nu îl trage cheful,
Dar duce acas’-un sac de bani,
Fiindcă e cumnat cu șeful!
DUPĂ MOARTEA UNEI PROSTITUATE
(de Grigore COTUL)
Șefii mari din prefectură,
Ce-i știau cutumele,
Au decis ca o centură
Să îi poarte numele.
ARIVISM
(de ION RUSE)
Se ține-un șef – un tip banal,
De slujba sa cu dinții,
Deși-i cu ochelari de cal
Chiar și la ochii minții.
ȘEFUL, DESPRE DRAGOSTE!
(de Ioan TODERAȘCU)
Ține să se manifeste
Către noua secretară:
– Dacă dragoste nu este,
Nu-i nimic… Te dau afară!
PRUDENȚĂ
(de Stelică ROMANIUC)
La nunta unui șef de-al meu
Am petrecut o noapte-ntreagă,
Dar n-am lăsat în plic un leu,
Să nu fiu acuzat de șpagă.
CULMEA LINGUȘELII
(de Nicolae BUNDURI)
La birou – în plin fief –
Cu respect și calde șoapte,
„Ics” l-a întrebat pe șef:
Pot să vă visez la noapte?
Până săptămâna viitoare vă doresc să iubiți, iubind!