Este și un medicament redutabil mai știe azi cineva? Cu toate astea, nelipsita sare-n bucate este unul dintre cele mai vechi remedii din lume, cuprins în celebre tratate medicale ale Antichității, intens studiat apoi de alchimiștii Evului Mediu și apreciat în medicina populara ca leac de căpătâi.
Terapia internă cu sare (toate recomandările privesc exclusiv sarea naturală, grunjoasă, numită și sare gemă, și nu sarea „fină” de masă):
Digestie dificilă, constipație, slăbiciune corporală (subponderalitate) – se consumă hrana condimentată cu sare gemă sau sare marină (se găsesc în comerț), care au un gust mult mai intens.
S-a constatat că sarea naturală are un efect mult mai puternic de stimulare a secreției de sucuri gastrice și ca este un excelent activator al peristaltismului gastrointestinal, firește – cu condiția să fie consumată cu moderație.
De altfel, încă de acum 500 de ani, celebrul medic și alchimist al Evului Mediu Paracelsus observă într-un tratat că digestia și excreția sunt mult perturbate de absența sării din alimentație.
Hipotensiune arterială, aritmie cardiacă – dimineața, pe stomacul gol, se administrează un vârf de cuțit de sare marină (aproximativ 0,25 g), care se înghite cu o cană (250-300 ml) de apă plată. Tratamentul se face vreme de minimum o jumătate de an.
Studii recente arată că se obțin rezultate deosebit de bune, cu condiția ca tratamentul să fie asociat cu alimentația predominant vegetariană.
Osteoporoza, crampe musculare – se vor săra alimentele exclusiv cu sare gemă neiodată, care este foarte bogată în oligoelemente implicate în procesele de asimilare a calciului. Intoxicații cu substanțe luate pe cale orală – într-un litru și jumătate de apă călduță se pune o lingură de sare și se amestecă bine. Se bea rapid, pe nerăsuflate. Imediat după ingerare, se va produce o senzație puternică de vomă. Vom evacua conținutul stomacului, presându-l cu mâna stângă.
Tuse persistentă, tuse uscată – se țin pe limbă cât mai mult timp câteva granule de sare gemă (nu mai mult de un vârf de cuțit). Reacția de stopare a tusei se va declanșa prin două mecanisme: prin salivație, care va deveni abundentă, și prin stimularea directă a sistemului nervos central, prin intermediul papilelor gustative.
Contraindicații la administrarea internă a sării
Aportul masiv de sare este contraindicat în cazurile de hipertensiune și tromboză gravă, precum și în fazele acute ale gastritei hiperacide și ale ulcerului gastroduodenal.
Tratament extern cu sare
Calculi renali, colici renale – un săculeț de pânză plin cu sare gemă se pune pe un calorifer sau pe altă sursă de căldură și se lasă să se încălzească, până la 50-60°C. Se aplică apoi pe șale (zona lombară), unde se ține vreme de o jumătate de oră.
Ulcerații pe piele – în două linguri de miere se pune o jumătate de linguriță de sare și se amestecă bine, până când se omogenizează. Preparatul se aplică pe zonele afectate. Rezultatele terapeutice sunt uimitoare.
Arsuri de gradul I și II – pe zona afectată se presară sare grunjoasă din belșug. Pentru moment procedeul va intensifica senzația de usturime, dar apoi edemele vor fi mult reduse, iar vindecarea va fi considerabil mai rapidă. Nu se aplică sare pe arsurile grave, cu rana deschisă, întrucât produce o usturime insuportabilă.
Nas înfundat (rinită cronică) – la un pahar de apă caldă se pune o linguriță de sare gemă sau marină și se amestecă bine pentru a se omogeniza. Se toarnă câte puțin din această apă în palmă și se trage pe nara stângă și pe nara dreaptă, alternativ, pentru desfundarea căilor nazale. Acest procedeu este bine să se facă în fiecare dimineață, pentru drenarea căilor respiratorii, înlăturarea surplusurilor de mucus, mărirea acuității olfactive.
Dureri de gât (faringită, laringită, amigdalită) – se pun două lingurițe de sare naturală într-un pahar cu apă fierbinte, după care se amestecă bine cu o linguriță, până când sarea se dizolvă complet. Se face gargară cu acest preparat cât mai fierbinte, lăsând apa sărată să ajungă cât mai mult pe gât. Se reia tratamentul de 2-3 ori pe zi, până la dispariția completă a afecțiunii.
Sursa www.adriana.ro
