Crăciunul sau Nașterea Domnului este sărbătoarea creștină a nașterii după trup a Domnului Iisus Hristos, celebrată la 25 decembrie (după calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (după calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domnești (sau praznice împărătești) a Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea de Paști și de Rusalii. În anumite țări unde creștinii sunt majoritari, e de asemenea sărbătoare legală, și se prelungește în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. Încă înainte de nașterea Sa, viața Mântuitorului s-a aflat sub providența divină. O serie de profeți antici i-au anunțat venirea, iar nașterea a fost anticipată de mai multe miracole. Cu toate acestea, deși un întreg popor Îl aștepta pe Mesia, puțini au fost cei care au văzut în Iisus din Nazaret pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Realități de necontestat pentru contemporanii Săi
Pentru creștinii de pretutindeni, Crăciunul, în esența sa, marchează începutul celei mai importante religii a lumii. Fără nașterea lui Iisus din Nazaret și fără crucificarea Sa pe Dealul Căpățânii sau Golgota, azi nu am fi îndrăznit să sperăm la mântuire. Întreaga viață a Fiului lui Dumnezeu, întrupat în pământean acum 2.000 de ani, a fost una consacrată unui ideal nobil – mântuirea omului. Poate astăzi, într-o lume a vitezei și tehnologiei, relatările despre viața Mântuitorului ne apar ca o poveste. Însă miracolele legate de viața sa sunt prezente nu numai în Biblie, dar și în scrierile celor care nu au crezut în El ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Ele au fost niște realități de necontestat pentru contemporanii Săi. Încă înainte de nașterea Sa, întreaga viață a lui Iisus a fost pusă sub semnul providenței. Nașterea Lui a fost prevestită cu mulți ani înainte și venirea Sa a fost așteptată de un întreg popor. Totul a început cu promisiunea făcută de Dumnezeu lui Avraam, strămoșul poporului Israel, conform căreia în „el și sămânța sa” se vor binecuvânta toate popoarele pământului. Saul din Tars, în tinerețile sale un aprig prigonitor de creștini, convertit mai târziu în urmaș al lui Mesia, a explicat că sămânța lui Avraam a fost Iisus Hristos.
Profeții și miracole
De-a lungul timpului, mai mulți profeți au anunțat venirea unui lider spiritual al israeliților. Unii dintre aceștia au prevestit până și locul de obârșie al viitorului Mesia: „Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între ținuturile lui Iuda, totuși, din tine Îmi va ieși Cel care va stăpâni în Israel și a cărui origine este din timpurile străvechi…” (Mica, în cap. 5). Cu toate că existau multe profeții referitoare la trimiterea unui Mântuitor din partea lui Dumnezeu, poporul nu L-a primit pe Iisus ca pe Mesia, decât într-un număr foarte restrâns. Promisiunile referitoare la Mesia au fost înțelese greșit, israeliții așteptând un lider politic care avea să elibereze statul de sub dominația romană. Nu a fost așa, căci Mesia dat de Dumnezeu venise să elibereze nu numai poporul Israel, ci toată omenirea, mântuind-o. Venirea Sa a fost precedată de Ioan Botezătorul, a cărui naștere a fost și ea una prevestită printr-un miracol. Unul dintre preoții iudei a fost înștiințat de un înger, pe când îndeplinea slujba religioasă la altar, că soția sa, înaintată în vârstă și stearpă, va naște un fiu care va pregăti poporul pentru a-L întâmpina pe Cel promis de Dumnezeu. Însă preotul s-a îndoit, iar îngerul Gavril i-a spus că va rămâne mut până în ziua împlinirii promisiunii. Și așa s-a întâmplat. După nașterea sa, Ioan Botezătorul a trăit o viață închinată lui Dumnezeu, întorcând inimile oamenilor către lucrurile sfinte și profețind venirea unui Mântuitor.
(sursa: www.craciunul.ro )
