Despre rugăciunea cu durere de la Părintele Paisie

– Părinte, cum faceți rugăciune pentru o problemă?
– Cheia reușitei este ca pe cel ce se roagă să-l doa¬ră. Dacă nu-l doare, poate sta ore întregi cu metania în mână și rugăciunea lui să nu aducă nici un rezultat. Dacă există durere pentru problema pentru care te rogi, chiar și cu un suspin faci rugăciune din inimă. Mulți, atunci când alții le cer să facă rugăciune pentru ei nu au timp să se roage în momentul acela și de aceea se roagă numai cu un suspin pentru problema acelora. Nu spun ca să nu se facă rugăciune, ci, dacă se întâmplă să nu fie timp, chiar și un suspin pentru durerea celuilalt este o rugăciune din inimă, adică echivalează cu ore întregi de rugăciune. Citești, de pildă, o scrisoare, vezi o problemă, suspini și după aceea te rogi. Acesta este mare lucru! Înainte de a apuca receptorul, înainte de a forma numărul, Dumnezeu te aude! Și să vezi cum se înștiințează și celălalt! Să vedeți cum demonizații înțeleg atunci când fac rugăciune pentru ei și strigă oriunde s-ar afla!
Adevărata rugăciune începe de la durere, nu este plăcere, “nirvana”. Dar ce fel de durere este? Omul se chinuiește în sensul cel bun. Îl doare, geme, suferă atunci când face rugăciune pentru orice. Știți ce în¬seamnă a suferi? Da, suferă, pentru că participă la du¬rerea generală a lumii sau a unui om în particular. Această participare, această durere Dumnezeu o răs¬plătește cu veselia dumnezeiască. Desigur că nu omul cere veselia dumnezeiască, ci ea vine ca o consecință, deoarece participă la durerea celuilalt.
Dragostea este o însușire dumnezeiască și ea îl vestește pe celălalt
– Cum să înceapă cineva lucrarea aceasta?
– Află ceva, de pildă, despre un accident. “Ah!”, sus¬pină el și Dumnezeu îndată îi dă mângâierea dumne¬zeiască pentru puțin suspin. Vede pe unul îndurerat și iarăși suferă împreună cu el, iar Dumnezeu îl mângâie cu mângâierea dumnezeiască, nu rămâne cu acea amărăciune. Iar celălalt este ajutat prin rugăciunea lui. Sau se gândește: “Dumnezeu ne-a dat atâtea, dar eu ce am făcut pentru El?”. Mi-a făcut mare impresie ceea ce mi-a spus un suflet: “Îngerii își acoperă fețele atunci când se săvârșește Taina Dumnezeieștii Liturghii, iar noi ne împărtășim cu Trupul lui Hristos. Eu ce am făcut pentru Hristos?“. Unul ca acesta suferă în sensul cel bun.
Dacă ne doare pentru ceilalți uităm de noi înșine și de problemele noastre
– Părinte, cum înțelege cineva că celălalt s-a folosit prin rugăciunea sa?
– Este înștiințat de aceasta prin mângâierea dum¬nezeiască pe care o simte înlăuntrul său după rugă¬ciunea ce-a făcut-o cu durere de inimă. Dar mai întâi trebuie ca durerea celuilalt să o faci durerea ta și după aceea să faci și rugăciune din inimă. Dragostea este o însușire dumnezeiască și ea îl vestește pe celălalt. Și în spitale, când pe medici și pe surori îi doare pentru bolnavi, acesta este medicamentul cel mai eficace din¬tre toate medicamentele ce li se dau. Bolnavii simt că se interesează de ei, simt siguranță, mângâiere. Celui care suferă nu trebuie să-i spui multe cuvinte, nici să-l dăscălești. Înțelege că te doare pentru el și astfel se folosește. Durerea este totul. Dacă ne doare pentru ceilalți uităm de noi înșine și de problemele noastre.
(sursa: http://catehism.ortodoxiatinerilor.ro)