Despre rolul lacrimilor

Mai întîi roagă-te pentru dobîndirea lacrimilor, ca prin plîns să înmoi sălbăticia ce se află în sufletul tău; și, după ce vei fi mărturisit astfel împotriva ta fărădelegile tale înaintea Domnului, să primești iertare de la El. (Evagrie Ponticul)
Folosește-te de lacrimi pentru a dobîndi împlinirea oricărei cereri. Căci foarte mult se bucură Stăpînul, cînd te rogi cu lacrimi. (Evagrie Ponticul)
Dacă verși izvoare de lacrimi în rugăciunea ta, să nu te înalți întru tine, ca și cum ai fi mai presus de mulți. Căci rugăciunea ta a primit ajutor ca să poți răscumpăra cu dragă inimă păcatele tale și să îmblînzești pe Stăpînul prin lacrimi. Deci să nu întorci spre patimă înlăturarea patimilor, ca să nu mînii și mai mult pe Cel ce ți-a dăruit harul. (Evagrie Ponticul)
Mulți plîngînd pentru păcate uită de scopul lacrimilor; și așa, pierzîndu-și mintea, au rătăcit. (Evagrie Ponticul)
Cînd socotești că nu ai trebuință de lacrimi în rugăciunea ta pentru păcate, gîndește-te cît de mult te-ai depărtat de Dumnezeu, avînd datoria să fii pururea în El, și vei lăcrima cu și mai multă căldură. Astfel, cunoscînd măsurile tale, vei plînge cu ușurință, dosădindu-te după Isaia: ”Cum, necurat fiind și petrecînd în mijlocul unui astfel de popor, adică între potrivnici, îndrăznești să te înfățișezi înaintea Domnului Savaot?”.
Să nu te înalți cînd verși lacrimi în vremea rugăciunii, căci Hristos este Cel ce s-a atins de ochii tăi de ai putut vedea cu mintea. (Marcu Ascetul)