Despre Rai și Scripturi

Citirea dumnezeieștilor Scripturi este mult mai plină de desfătare, decât pajiștea și Paradisul. Căci acolo sunt flori care se ofilesc, aici în Scripturi, înțelesurile prind aripi; acolo zefirul suflărilor, aici adierea Duhului Sfânt; acolo buruienile cățărătoare, aici purtarea de grijă a lui Dumnezeu protectoare; acolo greierii care cântă, glăsuiesc, acolo târâitul șarpelui, aici folosul citirii. Paradisul se găsește într-un loc, Scripturile au cuprins lumea întreagă. Paradisul a slujit timpurile rânduite, în timp ce Scripturile, și în timpul iernii și în timpul verii au frunzele înverzite și dau rodul lor. Așadar, să iei aminte la citirea Scripturilor, căci dacă iei seama la aceasta, pleacă de la tine mâhnirea și se înfiripează înlăuntrul tău desfătarea, dispare răutatea, prinde rădăcini virtutea și nu ajungi să pătimești în vâltoarea lucrurilor învârtoșate. Marea se învolburează, dar tu plutești senin pe ape, căci ai cârmaci citirea Scripturilor, iar ispita lucrurilor nu smucește odgonul (frânghia care ține cârma) și că nu mint, stau mărturie lucrurile acestea. Biserica a fost asediată înainte cu puține zile, tabăra a fost pusă și focul din ochi se dezlănțuie și măslinul nu l-a uscat. Săbiile n-au lipsit, dar nimeni n-a fost rănit. Porțile împărătești se află în zbucium, dar Biserica în siguranță, cu toate că războiul a izbucnit de aici.
Cel ce a cerut să se refugieze în acest loc și s-a arătat, n-a fost dat mâniei acelora. Ce ne pasă, căci avem garanție sigură cuvintele: „Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui pe dânsa”. Și când zic „Biserică,” nu mă refer doar la loc, ci la felul de a viețui, nu la ziduri, ci la poruncile Bisericii. Când alergi la Biserică, nu te refugiezi într-un loc, ci într-o învățătură, căci aceasta nu înseamnă ziduri și etaje, ci credință și viață.
Nu spune că cel care a trădat, a fost părăsit de Biserică; dacă el n-ar fi lăsat Biserica, nici n-ar fi părăsit-o. Nu zi și că s-a lepădat, și a fost părăsit. Nu Biserica l-a părăsit, ci acesta a părăsit Biserica. Nu pe dinăuntru a fost părăsit, ci pe dinafară. Așadar, de ce ai părăsit Biserica?
Vrei să te mântuiești? Ești dator să întreții jertfelnicul! Aici nu sunt ziduri, ci pronia ocrotitoare a lui Dumnezeu. Ai fost păcătos? N-a fost trimis Dumnezeu la tine? Căci El n-a venit să-i cheme pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință. Desfrânata, a fost mântuită pentru că I-a îmbrățișat picioarele. Ai auzit ceea ce s-a citit astăzi? Acestea ți le spun, ca niciodată venind la Biserică, să nu te îndoiești. Rămâi în Biserică și nu vei fi alungat din ea. Dar dacă pleci, nu Biserica este pricina. Dacă ai fi fost înăuntru, lupul n-ar fi intrat, însă dacă ieși în afară, devii un vânat, nu din pricina strungii acesteia, ci din cauza micimii tale sufletești. Biserica n-are egal și nu-mi spune despre ziduri și arme, căci zidurile se învechesc în timp, Biserica însă, niciodată nu îmbătrânește. Barbarii distrug doar zidurile bisericii, și nici demonii nu pot mai mult. Și despre faptul că nu înșeală cuvintele, dau mărturie faptele. Câți n-au războit Biserica, și războind-o, au pierit?
Căci aceasta s-a arătat mai presus de ceruri, asemenea înălțimi are, și războită fiind, biruiește, vânată, se înalță la suprafață, primește răni, dar nu cade sub lovituri, este zbuciumată, dar nu se cufundă în valuri, strâmtorată, dar nu suferă naufragiu, se luptă, dar nu este învinsă, lovită, dar nu înfrântă. Dar de cea fost îngăduit războiul? Ca să se arate mai strălucitoare răsplata. Ați fost de față în ziua aceea și ați văzut câte arme s-au încrucișat și furia mare a focului soldaților, în timp ce noi ne aflam în curțile împărătești. Dar ce? Cu harul lui Dumnezeu, nici unul dintre noi n-a fost înfricoșat de acelea. (Sf. Ioan Gură de Aur: Fântâna Darurilor)