Despre puterea credinței celor mulți

Cuvântul lui Dumnezeu este plin de nemărginite învățături. În predica de ieri s-a vorbit despre puterea rugăciunii făcută cu credință de mai mulți. Căci, precum când se aprind mai multe lumânări într-o cameră întunecată, mai mare lumină se face și precum când se adună mai mulți cărbuni la un loc mai multă căldură dau, așa și credința mai multora, mai mare trecere are înaintea lui Dumnezeu.
Acest adevăr se vede din multe mărturii ale Sfintei Scripturi, dar și din învățătura Sfintei Evanghelii ce s-a citit astăzi. Să luăm, de pildă, cuvântul pe care l-a zis Domnul: Și văzând Iisus credința lor, a zis slăbănogului: Fiule, iertate îți sunt păcatele tale! Vedeți că nu a zis Domnul „văzând credința slăbănogului”, ci „a lor”, adică a acelora care purtau pe pat pe acel slăbănog. Cu adevărat, dacă cei patru care purtau pe slăbănog nu ar fi avut mare credință, nu ar fi făcut atâta osteneală cu cel bolnav ca să-l aducă în fața Mântuitorului. Căci ei, văzând mare mulțime de oameni care înconjurau pe Mântuitorul, și neputând să străbată cu slăbănogul până în fața Domnului, au aflat alt chip de a-l apropia de Hristos. Au descoperit casa unde era Domnul și au coborât patul cu bolnavul, cu mare greutate și osteneală reușind să-l așeze în fața Mântuitorului, având mare credință că dacă-l va vedea Hristos va face milă cu el și-l va vindeca de boala lui.
După credința lor tare și neîndoielnică au dobândit cele ce așteptau. Căci văzând Mântuitorul nostru cel Preasfânt și Milostiv credința și osteneala lor, a zis slăbănogului: Fiule, iertate îți sunt păcatele tale! Apoi a zis: Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta. Și s-a sculat îndată sănătos, luându-și patul, a ieșit înaintea tuturor încât erau toți uimiți și slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri nu am văzut niciodată (Marcu 2, 5-12). Vedeți minune preaslăvită făcută de Domnul pentru „credința lor”, adică a slăbănogului și a celor care-l purtau pe El!
Minuni Dar oare numai atunci a făcut Mântuitorul minuni preaslăvite pentru credința celor mulți? Nu, cu adevărat nu. Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos este Același din veac și până la sfârșitul veacurilor, preabun, milostiv, și preaîndurat față de toți care cred în El întru adevăr (Psalm 144, 18). Căci vedem zilnic mii și mii de creștini, care și astăzi aleargă la El cu credință și cu inimă zdrobită, fără îndoială, și îndată cunosc mila și ajutorul Lui în toate nevoile și necazurile lor.
Zice Preasfântul Duh în Psalmi: Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi și nu vor greși toți care nădăjduiesc spre Dânsul (Psalm 33, 21). Cine ar putea să spună sau să scrie câte nenumărate minuni face Prea Înduratul Dumnezeu cu toți cei ce-L iubesc pe El și aleargă la Dânsul cu credință neîndoielnică și statornică? Noi stând aici în slujba binecredincioșilor creștini vedem și auzim de la mulți mulțumirea pentru binefacerile primite de la Dumnezeu.
Unul mulțumește că prin slujbele făcute la Sfânta Biserică s-a făcut sănătos de boala de care suferea; altul mulțumește lui Dumnezeu că i-a reușit copilul la școală; altul că a reușit la serviciu sau în căsătorie; altul, că l-a izbăvit Dumnezeu de pagube, de vrăjmași, de primejdia care-l amenința.
Același Preabun și Preaîndurat Mântuitor care a vindecat pe slăbănogul din Evanghelia de duminică pentru credința lui și a celor care-l purtau, Același face minuni nenumărate cu toți bunii credincioși care aleargă la El cu credință dreaptă și rugăciune fierbinte și statornică. Iar în ce fel credința unora ajută altora, de atâta ori am auzit în Sfânta Evanghelie cu femeia cananeeancă, cu sluga sutașului, cu fiul văduvei din Nain și cu mulți alții, de care nu este locul aici a-i pomeni.
Îmbracă-te și vino după mine! Citiți în faptele Sfinților Apostoli și veți vedea cât de mult poate rugăciunea celor mulți, care se roagă în Biserică pentru cei din primejdii. Vedem că Marele Apostol Petru, pentru mărturisirea adevărului, a fost prins, legat și dus la temniță, unde era păzit de patru străji cu câte patru ostași. Deci Petru era păzit în temniță și se făceau rugăciuni neîncetat pentru el de către Biserică. Și iată îngerul l-a deșteptat, zicând: Scoală-te degrab! și lanțurile i-au căzut de pe mâini. Și a zis îngerul către el: Încinge-te și încalță-te cu sandalele, și el a făcut așa. Și i-a zis: Îmbracă-te și vino după mine. Și ieșind, mergea după înger, dar nu știa că fapta îngerului este adevărată, ci i se părea o vedenie.
Și trecând de straja întâi și de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate și poarta s-a deschis singură și, ieșind, a trecut o uliță și îndată îngerul Domnului s-a depărtat de el. Iar Petru venindu-și în sine, a zis: Acum știu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său și m-a scos din mâna lui Irod și din toată așteptarea poporului iudeilor (Fapte 12, 4-11). Ați auzit iubiți credincioși ce mare și preaslăvită minune a făcut Preabunul Dumnezeu cu Apostolul Petru. Dar pentru ce? Pentru că mulțimea credincioșilor în Biserică făceau neîncetat rugăciune către Dumnezeu pentru el.
Ne-am iertat, am făcut milostenie? Au trecut, cu ajutorul lui Dumnezeu, două săptămâni din Sfântul și Marele Post al Paștelui. Să ne cercetăm acum conștiințele și să ne întrebăm: Ne-am împăcat cu semenii noștri prin iertare și cu Dumnezeu prin spovedanie la preot în aceste 14 zile de post? Am mers mai des la Sfânta Liturghie în aceste Duminici și ne-am învrednicit să primim Trupul și Sângele lui Hristos? Am postit de mâncare de dulce, de mânie, de beție și de tot păcatul de când am intrat în Sfântul Post? Am făcut milostenie la săraci și suntem hotărâți să postim și să ne rugăm lui Dumnezeu până la Sfintele Paști? Avem grijă de cei dragi adormiți din neamul nostru și ne rugăm pentru iertarea lor?
Cei care ați făcut acestea, continuați să vă rugați, mergeți la biserică și vă vindecați slăbănogirea sufletului prin rugăciune, prin milostenie și prin pocăință. Iar cei care n-ați făcut nimic pentru suflet în aceste zile sfinte de pocăință, nu amânați, ci începeți de acum a lucra mântuirea dumneavoastră, cât mai avem timp.