Despre puterea credinței, a postului și a rugăciunii

„Adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință cît un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință” (Matei 17, 20)
Cînd omul va avea credință dreaptă și tare, unită cu fapte bune și mai ales rugăciune și post, unul ca acela poate, cu ajutorul lui Dumnezeu, să facă minuni mari și să primească de la El tot ce va cere, spre folosul sufletului lui și al altora.
Acest adevăr ni-l arată Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, în Sfînta Evanghelie care se va citi duminică, prin următoarele cuvinte: De veți avea credință cît un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo și se va muta și nimic nu va fi vouă cu neputință (Matei 17, 20). Apoi arătînd puterea cea mare a postului și a rugăciunii, zice: Dar acest neam de demoni nu iese decît numai cu rugăciune și cu post (Matei 17, 21).
Pentru a ne putea da seama de puterea credinței, vom aduce mărturia Sfîntului Apostol Pavel care, arătînd multe din faptele credinței, zice: Prin credință pricepem că s-au întemeiat veacurile cu Cuvîntul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce se văd… Prin credință, Enoh a fost luat de pe pămînt ca să nu vadă moartea. Prin credință, Noe, luînd înștiințarea de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă, a gătit, cu evlavie, o corabie spre mîntuirea casei sale… Prin credință, Avraam, cînd a fost chemat, a ascultat și a ieșit la locul pe care era să-l ia spre moștenire și a ieșit neștiind încotro merge… Prin credință, însăși Sarra a prins putere să zămislească fiu (deși trecuse de vîrsta cuvenită), pentru că L-a socotit credincios pe Cel ce îi făgăduise.
Prin credință, cînd s-a născut Moise, a fost ascuns de părinții lui trei luni, căci l-au văzut prunc frumos și nu s-au temut de porunca regelui… Prin credință a părăsit Egiptul, fără să se teamă de urgia regelui, căci a rămas neclintit, ca unul care a văzut pe nevăzutul Împărat. Prin credință, au trecut israeliții Marea Roșie, ca pe uscat, pe cînd egiptenii, încercînd a trece și ei, s-au înecat (Evrei 11, 3-29).
La aceste mărturii, despre puterea credinței, amintite de Sfîntul Pavel din Vechiul Testament, putem adăuga și altele mult mai mari luate din istoria creștinismului, de la Hristos pînă astăzi. Prin credință, Fecioara Maria a primit vestea cea bună de la arhanghelul Gavriil și s-a învrednicit să nască în trup pe Hristos, Mîntuitorul lumii. Prin credință, Sfîntul Ioan Botezătorul a primit să boteze în apele Iordanului pe Fiul lui Dumnezeu și a văzut pe Duhul Sfînt ca un porumbel șezînd deasupra Lui. Prin credință, pescarii galileeni au lăsat toate și, urmînd lui Hristos, au devenit pescari de oameni. Prin credință, Apostolii au primit harul Duhului Sfînt și, cu puterea Lui, au vestit Evanghelia mîntuirii în toată lumea. Prin credință, Pavel, vasul alegerii, s-a convertit la Hristos pe calea Damascului și a ajuns cel mai mare apostol al neamurilor. Prin credință Apostolul Petru a primit să fie răstignit la Roma, pe cruce, cu capul în jos pentru dragostea lui Hristos, iar Sfîntului Pavel i s-a tăiat capul.
Prin credință, zeci de milioane de creștini au primit cu bucurie să fie arși de vii, tăiați, sfîșiați de lei, sau înecați în mare, pentru Evanghelie, strigînd: „Sîntem ucenici ai lui Hristos și fii ai lui Dumnezeu după dar și sîntem gata să ne dăm viața și să trăim cu El în veci, decît să ne lepădăm și să ne osîndim în iad!” Prin credință, ucenicii Sfinților Apostoli și toți dumnezeieștii Părinți au mărturisit și au apărat dreapta credință ortodoxă, prin cuvînt și prin minuni și au fixat-o definitiv în dogme și canoane la cele șapte Sinoade Ecumenice.
Prin credință, mulți creștini iubitori de Hristos au părăsit grijile și plăcerile lumii și s-au făcut călugări, sihaștri și sfinți prin mînăstiri, prin munți și prin crăpăturile pămîntului, ducînd viață îngerească. Prin credință, nenumărați păgîni s-au convertit la creștinism și mulți păcătoși s-au pocăit și au devenit creștini desăvîrșiți. Prin credință și dragoste pentru Hristos, casele creștinilor s-au transformat în biserici, fecioarele au devenit mirese ale lui Hristos, iar bărbații cu viață sfîntă au ajuns mărturisitori ai ortodoxiei și slujitori vrednici ai sfintelor altare. Prin credință, după două mii de ani de luptă cu puterile întunericului, creștinismul s-a răspîndit în toată lumea, biruind marile arme ale Satanei necredința, sectele, desfrîul și ura dintre oameni. (Predică la Duminica a X-a după Rusalii, Părintele Cleopa)