Despre proști și prostie…

„Când vedem un știutor trebuie să fim suspicioși: prostul e serios. E solemn. Nu se joacă.
E demn, inflexibil, pietrificat.
Ia toate lucrurile în serios, dar mai ales pe el însuși.
Pentru că e serios, prostul e și sfătos. Are soluții pentru orice problemă. E o suficiență intelectuală glorioasă, e o fudulie. Are idei fixe.
Nu se îndoiește de el însuși și îi place de el.”
(Andrei PLEȘU)
Stimați cititori ai rubricii „Cioburi de metaforă”, vă las, spre delectare, doar câteva creații ale unor prieteni epigramiști, deși despre acest subiect s-a scris… în prostie!
Să aveți zâmbete pe buze și senin în gânduri…
PRECAUȚIE
(Gheorghe BÂLICI)
În viața asta are rost,
Când vezi c-atât de rău te-mpunge,
Să nu-i spui prostului că-i prost,
Că nici nu știi ce șef ajunge!
LUPTĂ PENTRU DREPTURILE OMULUI
(Gheorghe BĂLĂCEANU)
Că orice baltă se privatizează
E un abuz ce-amenință-ntr-atâta,
Încât se-ncalcă și un drept de bază:
Că proștii n-au în ce să dea cu bâta!
CREDULITATE
(Nicușor CONSTANTINESCU)
Când ai și soacră, și soție,
Un fel de miniparlament,
Eu cred că-i gafă sau prostie
Să spui că ești independent.
CUMULARE
(Dan CĂPRUCIU)
L-admir cu toată simpatia
Și vreau să îl privesc mai des:
Include parcă-n el prostia
Votanților ce l-au ales!
AMENDAMENT
(Elis RÂPEANU)
De gândești cum se cuvine,
Vei trăi împărătește,
Dar trăiește mult mai bine
Prostul care nu gândește.
CONSECINȚE
(Florin ROTARU)
Din balconul vilei, cu mândrie,
Ne sfidează domnul deputat;
Și-a făcut averea din prostie…
Din prostia celor ce-au votat!
PRIVITOR, CA LA SPECTACOL…
(Petru Ioan GÂRDA)
Eu n-am dorit s-ajung departe
În ierarhii, spre fruntea „oștii”,
Că mi-a plăcut să stau deoparte,
Să văd cum dau din coate proștii.
DECLARAȚIE
(Nicolae BUNDURI)
Azi, la noi în România,
Zise-o doamnă oarecare:
Duduie economia…
Dar prostia mult mai tare!
CIMITIRUL
(Efim TARLAPAN)
Prin votul unanim al obștii,
Sfințit și validat de popi,
E locul unde nu doar proștii,
Ci și deștepții dau în gropi!
CELULARE SPECIALE
(Gabriela Gențiana GROZA)
Am telefon inteligent,
Îl port cu mine permanent,
Iar obiceiul are-un rost:
Să zică lumea că nu-s prost!
ROSTUL ÎNȚELEPCIUNII
(Ion DIVIZA)
Înțelepciunea o slăvim pe drept,
Dar în zadar îi căutăm vreun rost;
E greu să fii atât de înțelept
Încât să nu se vadă că ești prost.
COLOANA INFINITULUI
(Eugen ALBU)
De ani de zile ținem post
Și nu știu cât îl vom mai ține;
Nu că muncim puțin și prost,
Ci că se fură mult și bine.
DEZAMĂGIRE
(Grigore COTUL)
Deștepții umblă peste tot
Și lucrul ăsta nu-mi convine,
Că tot încerc, dar nu mai pot
Să întâlnesc un prost ca mine!
UNUI COLEG DE BREASLĂ
(Dan NOREA)
Prin epigramele-i nefaste
O teorie se susține:
Au, clar, defectul că sunt proaste,
Dar calitatea că-s puține.
SINCERITATE
(Janet NICĂ)
Iubind, la culme, armonia,
Susțin că, din al vieții rost,
De-ar dispărea, pe veci, prostia,
Eu m-aș simți extrem de prost!
POȘTA REDACȚIEI
(Nicolae PETRESCU)
Nu vă legați de toate aste
Și nu mai faceți pe ingrații…
Mai publicăm și lucruri proaste,
Când le semnează consacrații!
Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!
Constantin MOLDOVAN