Despre prietenie…

Să fii, astăzi, prieten cu cineva este din ce în ce mai dificil deoarece traversăm o perioadă caracterizată prin lăcomie, lipsă de sinceritate, egocentrism și dispreț față de adevăratele valori în care au crezut, de-a lungul timpului, cei care au clădit castele în suflete, împrăștiind doruri și amintiri în calea neuitării. Adevărații prieteni ne sunt întotdeauna aproape fără condiționări meschine, chiar dacă – de cele mai multe ori – uităm să-i recompensăm măcar cu un zâmbet, cu o strângere de mână ori să le adresăm un „mulțumesc” care înseamnă atât de mult, deși la o primă vedere nu pare. În cele ce urmează vă prezint o selecție de epigrame care ironizează falsele prietenii, atrăgând totodată atenția asupra dificultății cu care pot fi identificați cei care să merite afecțiunea și încrederea noastră.
Spunea George Eliot că „prietenia este confortul inexprimabil de a te simți în siguranță cu o persoană fără a trebui să-ți cântărești gândurile, nici să-ți măsori cuvintele.”
Dacă se întâmplă să nu fie așa înseamnă că ai fost înșelat în așteptări și că ai dăruit mult mai mult decât ceea ce ai primit în schimb.
Zâmbiți, vă rog…
DIFERENȚA
(Vasile VAJOGA)
De-mparți cu el un simplu colț de pâine
Pe drumul vieții aspru, sinuos,
Un câine e-un prieten credincios,
Iar un prieten, uneori, e câine!
DE CÂND M-AM CĂPĂTUIT
(Ștefan-Cornel RODEAN)
Am bani, iar de prieteni nu mai scap
Și-atâta-s de dezamăgit, încât
Prefer dușmanii care-mi „stau în gât”,
Amicilor ce mi se „urcă-n cap”.
FALSUL PRIETEN
(Valerian LICĂ)
Pe-al vieții-ntortochiat traseu,
În stilul lui „cavaleresc”,
Îl simt în jur prezent mereu,
Dar niciodată nu-l găsesc!
UNEI PRIETENE
(Elis RÂPEANU)
De nu mi-ai fi atât de dragă,
Ți-aș spune că-ți lipsește-o doagă,
Dar cum eu te iubesc nespus,
Susțin că ai o doagă-n plus!
MĂRTURISIRE
(Ion DIVIZA)
Prieteni, sincer să vă spun,
Minciunile mă obosesc,
Dar nu pe care le compun
Ci doar pe care le citesc!
SE APROPIE ALEGERILE
(Liviu Sergiu MANOLACHE)
Sunt scârbit s-aud prelegeri
Tot din patru-n patru ani:
Din prieteni, la alegeri,
Mi-am făcut numai dușmani.
UNOR PRIETENI DE DINCOLO DE PRUT, DUPĂ APARIȚIA SINTAGMEI „LIMBA MOLDOVENEASCĂ”
(Marius COGE)
De când aveți o limbă nouă
Nu-mi mai răspundeți la scrisori,
Probabil vă e greu și vouă
Căci nu aveți… traducători!
FĂRĂ DUȘMANI
(Elena LEACH)
N-am dușmani de anvergură,
Oameni dornici să mă sape;
Ci prieteni – pe măsură –
Foarte dornici să mă-ngroape.
CONSECVENȚĂ
(George PETRONE)
Chiar dacă mai demult m-am supărat
Că el, deși prieten, m-a trădat,
Nu pot să nu remarc acum, firește,
Cu cât devotament mă dușmănește.
RESEMNARE
(Florin ROTARU)
Ce pot eu, Doamne, să mai zic?
Pe „igrec” mi l-ai dat amic…
Putea să fie mult mai rău:
Ca eu să fiu amicul său!
EPITAF
(Gheorghe BÂLICI)
La locu-mi de odihnă de sub cetini
Eu m-am retras extrem de mulțumit
Că groapa mi-au săpat-o buni prieteni;
Exact ce au făcut cât am trăit!
Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!
Constantin MOLDOVAN