Despre pregătirea celor care ascultă predica

Cel mai adesea este pusă în discuție calitatea predicatorului, persoana celui care asumă adevărul credinței în actul cuvântării. De puține ori însă se are în vedere faptul că preotul predicator este, la momentul cuvântării, o persoană care împărtășește credincioșilor pe Mântuitorul Hristos prin cuvânt, iar credincioșii care ascultă au menirea să se ridice la vrednicia celor propovăduite despre Dumnezeu. Sfântul Grigorie Teologul spune că prin predică „ne împărtășim euharistic cu Cuvântul sfărâmat misterios” (Discours 45, 46). Așadar, prin predică, preotul se adresează unor suflete curate și binevoitoare.
Să ne amintim de Simon Magul care asculta predica Sfinților Apostoli Petru și Ioan în Samaria și, cu toate că a crezut cuvintelor propovăduite și chiar s-a botezat, inima lui a rămas nedreaptă, socotind că poate cumpăra cu bani darul lui Dumnezeu (Fapte 8, 9-24). Observăm că nu este de-ajuns să ascultăm cuvântul predicii chiar pe temeiul mărturiei Duhului Sfânt prin săvârșirea de minuni, cum este cazul Sfinților Apostoli, ci ascultătorul este chemat să ia aminte la inima lui, organul receptiv al cuvântului.
Într-adevăr, inima este locul unde pătrunde cuvântul lui Dumnezeu, forul cel mai profund al minții și cugetării umane. Atunci când Părinții Bisericii spun că mintea se coboară în inimă prin rugăciune, aceasta înseamnă că omul nu rămâne fără minte sau judecată proprie, ci găsește lucrarea cea mai firească a ei: rugăciunea. Mintea care dobândește o astfel de lucrare este numită de Sfinții Părinți nus, deosebind-o de cugetarea noastră cotidiană asupra adevărului din lucrurile create.
În ascultarea predicii, credinciosul nu părăsește lucrarea rugăciunii, el ia aminte la Cel care grăiește prin preot, și nu la persoana preotului, fiindcă acesta nu se propovăduiește pe sine, ci pe Dumnezeu (cf. 2 Cor. 4, 5). Când cunoști pe Cel care îți grăiește, adică pe Dumnezeu, nici plictiseala, nici oboseala sau vreo prejudecată nu te pot opri să te folosești de cele pe care le primești prin cuvânt. Trebuie să fie cu luare aminte și cei care sunt deosebit de impresionați de forma cuvântului, de expresivitatea lui excesivă, și nu de înțelesul duhovnicesc și mai ales de comuniunea la care trimite împărtășirea noastră de Cuvântul.
Cum ne putem pregăti pentru a asculta cu folos predica? Mai întâi, curățindu-ne de orice viclenie a inimii prin mărturisirea păcatelor și stăruind în cunoașterea Sfintelor Scripturi și a învățăturii dumnezeieștilor părinți. Mântuitorul îi certa pe saduchei, care rătăceau neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu (Matei 22, 29). Ascultând predica, să așezăm înțelesul celor propovăduite în centrul vieții noastre și să nu căutăm măsura cugetării preotului la cele cugetate de noi înșine. Aceasta înseamnă să primești cu credință cele propovăduite și să le împlinești, ceea ce nu te oprește, ci te determină să cugeți asupra lor și asupra ta însăți. Astfel îi îndemna Sfântul Ioan Gură de Aur pe ascultătorii săi: să primească cuvintele sale ca pe niște „bucate” alese din care să-i hrănească și pe cei neștiutori, fără ca acestea să se împuțineze.
(pr. lect. dr. Adrian IVAN)