Despre postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel

Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel a fost așezat de Biserică în cinstea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, precum și a celorlalți apostoli.
„Acest post e un prilej de înălțare a sufletului. Are legătură cu Paștele și cu Pogorârea Duhului Sfânt, sărbători cu dată schimbătoare. De aceea nu începe la dată sorocită, ci ține când mai mult, când mai puțin. Lăsăm sec însă totdeauna în Duminica Tuturor Sfinților, seara, și postim până la 29 iunie, ziua Sfinților Apostoli, în care dacă va cădea miercurea sau vinerea, nu mâncăm de dulce. În acest post nu mâncăm carne, ouă și brânză. Lunea, miercurea și vinerea nu mâncăm untdelemn și nu bem vin. Marțea și joia este dezlegare la untdelemn și la vin”, se arată în „Sfaturile Ortodoxe”.
Aceeași sursă menționează că se mănâncă pește la data de 24 iunie când se sărbătorește „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” – chiar dacă ar cădea miercurea sau vinerea.
În popor se spune că acest post se ține pentru sănătate la oameni și vite de apărare de foamete și grindină.
Sfântul Apostol Petru era pescar din Betsaida, la Marea Galileii, și se chema Simon, înainte de a se întâlni cu Domnul. Era frate cu Sfântul Apostol Andrei, “Cel întâi chemat” la slujirea credinței. Era cel mai vârstnic dintre cei doisprezece ucenici și, deseori, vorbea în numele Apostolilor, rugând pe Învățătorul să le tâlcuiască înțelesul tainelor credinței. Era o fire înfocată, cinstită și plină de rodire pentru Hristos și gata, oricând, la uitarea de sine. Cu toată dragostea pentru Iisus Hristos, nu și-a putut învinge slăbiciunea, lepădându-se de trei ori de Domnul sau, tocmai când Acesta era batjocorit și purtat de la Ana la Caiafa. Dar, cu multe lacrimi și cu mult zbucium, a ispășit el întreita lui lepădare de Domnul, iar, la cea de a treia arătare a Domnului Înviat, ucenicilor Săi, Petru redobândește vrednicia de Apostol, mărturisind de trei ori dragostea lui către Mântuitorul. După Înălțarea la cer a Domnului și după pogorârea Duhului Sfânt, a început strădania, cea fără odihnă, pentru răspândirea credinței și, ca și ceilalți Apostoli, Sfântul Petru nu a precupețit nici o osteneală pentru împlinirea poruncii Mântuitorului, de a vesti adevărul mântuirii. La anul 67, în ziua de 29 iunie, Sfântul Petru a îndurat moarte de Mucenic, în vremea prigoanei împotriva creștinilor, dezlănțuită de crudul împărat Nero. Pe colina Vaticanului, acolo unde astăzi se înalță strălucita basilică ce-i poartă numele, el a fost răstignit.
Sfântul Apostol Pavel a fost bărbat învățat, fariseu și rabin în religia evreilor, ucenic al lui Gamaliel și cunoscător al întregii învățături din vremea sa. Se numea Saul înainte de a veni la credință. Pavel a prigonit cumplit pe cei ce mărturiseau credința în Hristos și propovăduiau Învierea Lui. Pe când călătorea spre cetatea Damascului, spre a prinde pe creștinii de acolo, Saul a văzut pe Domnul, Care i S-a arătat în chip minunat, și a crezut în El, lepădând rătăcirea în care trăise până atunci. Din clipa aceea, Saul s-a dovedit un neînfricat propovăduitor al credinței creștine și, sub noul nume de Pavel, a fost unul din cei mai mari Apostoli ai lui Hristos. Și Sfântul Apostol Pavel a murit ca un mucenic, tăindu-i-se capul cu sabia, în aceeași zi cu Sfântul Petru.