Despre postul creștin

Părintele Paisie ne îndeamnă să abordăm postul total gradat, cu măsură:
„Înfrânarea se măsoară fiecăruia după puterea sa trupească și nu-i mică primejdia ca, ruinând prin înfrânarea nemăsurată puterile trupului, să-l faci inactiv și incapabil de fapte bune; deci greșesc cei care nu păstrează minunata zidire a lui Dumnezeu așa cum a zidit-o el.”. Aceste aspecte sunt precizate și în Filocalie (vol.5, pag.50-51).
Postul obișnuit reprezintă consumarea alimentelor pure, de origine vegetală, cu excluderea totală a celor de origine animală; astfel se pot consuma fructe, legume, semințe. Mântuitorul Hristos în Evanghelia păcii după Ioan: trebuie să mâncăm doar atunci când ne este foame și nu trebuie să mâncăm fără dorință sau cuprinși de mânie și tristețe, să consumăm doar „hrana vie” preparată doar la focul vieții și nu hrana arsă, putrezită sau înghețată; este indicat să mâncăm doar 2-3 feluri de alimente la o masă și să nu ne săturăm pe deplin și nici să nu mâncăm prea des (o medie de 2 mese pe zi ar fi ideală); hrana trebuie mestecată până va deveni ca apa pentru a putea extrage din ea „puterea lui Dumnezeu”.
Motivele pentru care trebuie să postim sunt mai profunde decât par la prima vedere. Sfinții Părinți subliniază necesitatea îmbinării postului trupesc sau alimentar, cu cel spiritual (dominare a patimilor și pornirilor rele din ființa noastră, a îmbunătățirii stării noastre sufletești). Un post alimentar fără transformare lăuntrică nu este un post adevărat.
Cinstea postului nu constă numai în înfrânarea de la mâncare, ci în înfrânarea de la păcate și realizarea de fapte bune: când vezi un sărac, fie-ți milă de el; când vezi un vrăjmaș, împacă-te cu dânsul; de vezi pe aproapele tău norocit, nu-l pizmui.