Lansarea celor două volume „Poemul martirilor fără de țară”, de Dimitrie Loghin, și „Oasele pietrei”, de Ștefan Stroe, lansare care a constituit miezul manifestării organizate joi, la Muzeul de Științele Naturii din municipiul Suceava, le-a oferit participanților o dublă surpriză.
Un mare poet al spațiului bucovinean și un romancier remarcabil
Pe de o parte, Dimitrie Loghin (1910-1982), artistul plastic și profesorul care a slujit catedra de desen și caligrafie a Liceului „Ștefan cel Mare” timp de 37 de ani, spiritul tutelar al vieții artistice sucevene, s-a dezvăluit prin acest volum de versuri ca fiind un mare poet al spațiului bucovinean, iar pe de altă parte, epigramistul și umoristul Ștefan Stroe și-a înscris definitiv numele în rândul prozatorilor locului ca un remarcabil romancier.
Dacă „Poemul martirilor fără de țară”, volum care-i are ca redactori de carte pe fiica autorului, prof. Viorelia Braicu, și pe scriitorul Ion Drăgușanul, reunește „șapte tentative de recidivă editorială”, 235 de poeme care-l circumscriu pe Dimitrie Loghin „inconfundabilului iconarism bucovinean”, cartea lui Ștefan Stroe, „Oasele pietrei”, este un fluviu de întâmplări care curge, de la primul până la ultimul cuvânt, fără nevoia vreunui punct de acostare.
O poezie „curată, intimistă, romantică”
„Poezia lui Dimitrie Loghin – așa cum spune Ion Drăgușanul în textul introductiv al cărții – aparent aspră și necizelată – aidoma ciopliturilor țărănești în lemn – este una profundă, tulburătoare, desfășurată când în crochiuri sugestive, când în filigran trudit cu migală, dar indiferent de starea lirică relaționarea cu universul poartă pecetea conștientizării vremelniciei”.
Este o poezie, cum a remarcat la lansare graficianul Mihai Pînzaru PIM, „curată, intimistă, romantică”, este creația unui artist, cum s-a pronunțat poetul Mihai Sultana Vicol, „care a pus pe primul loc mai întâi fapta (pictura) și mai apoi cuvântul (poezia)”.
„Nu am știut că este poet – a subliniat prof. Rodica Alexandru – dar îi înțeleg acum poezia prin pictura domniei sale”.
„Cioburi de gând cu aripă ruptă”
„Oasele pietrei”, cartea semnată de Ștefan Stroe, conține, așa cum subtitrează autorul, „notițe pentru un roman nedospit”. Textul, extins pe 465 de pagini, care are un motto de Leibniz („Piatra e un gând care doarme”), este reflecția asupra unei lumi pe care frica, refuzul, umilința, lehamitea și prefăcătoria au răstignit-o fără speranța de mântuire.
„Sunt cioburi de gând cu aripă ruptă – așa cum mărturisește autorul – de amurguri incendiate aproape degeaba și mistuite aidoma, lângă amintirea de fum a acelora pe care îi voi fi durut fără să știu, ori cărora le voi fi speriat adevărurile fără să vreau de-a lungul anilor cu singurătăți chinuite, când candelele n-au putut arde în sufletele noastre goale și reci, decât numai cu flacăra în jos și puțină, puțină, să nu se zărească nici dintre mărăcini”.
Atmosferă de spectacol
Un eveniment care s-a desfășurat sub atenta supraveghere a privirii maestrului Dimitrie Loghin (dintr-un autoportret de senectute), eveniment care, așa cum a spus prof. Viorelia Braicu (uzând de titlul unui eseu semnat de artista plastică Viorica Gridinoc), ne confirmă „Nevoia de Loghin”.
O manifestare în care versurile unui maestru al penelului s-au întâlnit cu scrierile „cioplite vreme de 40 de ani” de Ștefan Stroe, scrieri pe care Ion Drăgușanul le-a circumscris „epocii piticilor osândei”.
Totul într-o atmosferă de spectacol, un spectacol de muzică și poezie susținut de actrița Corina Borș, de la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, și muzicienii Lucian Curelariu (solistul trupei Rava) și Vasile Purice (trupa Semnal M).
