Despre Maica Domnului

Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu care S-a născut ca om nu după legile firii obișnuite; El S-a născut depășind legile oarbe ale nașterii obișnuite a oamenilor, și de aceea El a putut să fie fără de păcat și a putut să moară nu pentru păcatele Lui, ci pentru păcatele noastre. Astfel, Crucea lui nu ar avea nici un rost. De aceea, în mod logic, refuzând nașterea Lui din Fecioară, refuzăm și valoarea Crucii. Noi vedem valoarea Crucii în faptul că El nu e un om de rând, care s-a născut în mod obișnuit după legile oarbe ale acestei existențe, ci El este Fiul lui Dumnezeu care Și-a luat trup din Fecioara Maria. Or, dacă ea este trupul din care Și-a luat El trupul Lui, pe care l-a transfigurat și pe care l-a înviat, el nu putea să lase trupul ei să putrezească, să se strice, să se corupă așa cum sunt trupurile celorlalți oameni. Dacă El a înviat, El a vrut să dea o dovadă că și noi vom învia, dar în mod special și în primul rând va învia ea. Noi vom afla la sfârșit, când toată rânduiala, toate legile lumii acesteia se vor schimba, însă a voit să arate că nu numai El, ca Fiul lui Dumnezeu făcut om, a înviat, ci că învie și cineva dintre oameni – o reprezentantă a oamenilor, și anume aceea din care Și-a luat El sângele Lui, trupul Lui, viața Lui omenească. E propriu Ortodoxiei să nu o prezinte pe Maica Domnului niciodată separată de Hristos, cum se întâmplă în Occident cu tablourile Madonei. Totdeauna este în legătură cu Iisus Hristos. De aceea ea este cel mai aproape de El. Cine poate fi mai aproape de fiul ei decât o maică? El se face fiul unei mame, iubește o mamă omenească așa cum o iubim noi pe mama noastră, ascultă rugăciunile ei cum ascultam noi rugăciunile mamei noastre. Ea palpită pentru tot ce palpită El. El a venit ca să ne iubească pe noi, să Se răstignească pentru noi, deci nu poate să nu ne iubească și ea pe noi, nu poate să nu aibă și ea toate durerile pe care le are El pentru nenorocirile noastre. Nu poate să nu sară și ea în ajutorul nostru, cum vine El în ajutorul nostru, dar numai de la El este toată puterea ei. El este Mântuitorul, ea este numai cea care din legătură cu El primește și ea putere să ne ajute în diferite necazuri, în diferite greutăți. De aceea este bine să ne rugăm – așa cum face Biserica, cum fac și credincioșii – și Maicii Domnului, cerându-i nu ca să ne mântuiască, ci ca să ne scape din diferite nevoi, să ne ajute în diferite greutăți, să-L roage pe Fiul ei să ne mântuiască. El nu e singur, El are o mamă dintre noi; și având o mamă dintre noi, ne are pe toți aproape. Și ea, avându-L pe El ca Fiu și iubindu-l ca Fiu, iubește tot ce iubește și El. Iar El, întrucât S-a făcut fratele nostru, atunci ea este într-un anumit fel și mama noastră, mama tuturor fraților Lui. De aceea mare ascultare are ea la rugăciunea pe care i-o adresăm ei. Să o facem aceasta cu toată inima, cu toată convingerea. Să nu-l socotim pe Hristos venit om și rămas separat de oameni, rămas singur, ci în legătura cu noi, mai ales prin mama Lui. (Pr. Dumitru Stăniloaie)