Despre ispite și despre preacinstirea Maicii Domnului

“Spusu-ne-a nouă Părintele Teodor, că a fost în muntele Eleonului un sihastru foarte nevoitor și-l bântuia pe dânsul foarte mult dracul curviei. Iar odată tare supărându-l, a început bătrânul a sta împotrivă dracului și i-a grăit : până când mă vei supăra așa ? De acum depărtează-te de la mine, că ai îmbătrânit cu mine. Și i s-a arătat lui dracul. Și i-a zis la arătare : jură-te mie, călugăre, că nu vei spune nimănui ce-ți voi zice și de acum nu te voi mai bântui. Și s-a jurat bătrânul grăind : mă jur pe Cel ce locuiește în cer, că nu voi spune nimănui din ce-mi vei zice. Atunci i-a grăit dracul : nu te mai închina acelui chip și nu te voi mai bântui. Bătrânul avea zugrăvit chipul Stăpânei noastre, Prea Cinstitei Născătoarei de Dumnezeu, ținând în brațe pe Domnul nostru Iisus Hristos. Și a grăit bătrânul către drac : lasă-mă să mă mai gândesc. Iar a două zi a spus părintelui Teodor, care ne-a spus nouă aceasta, că el locuia atunci la mănăstirea ce se cheamă Fără. Iar bătrânul i-a zis : adevărat, frate, batjocorit ești, că te-ai jurat dar bine ai făcut că ai spus, iar mai de folos îți este într-această parte să nu lași nici o curvă să rămână, decât să nu te închini chipului Domnului nostru Iisus Hristos cu Maica Lui. Și l-a învățat și l-a întărit cu mai multe cuvinte și s-a dus la locul lui. Și iar i s-a arătat lui dracul. Și a grăit : ce poate fi aceasta, călugăre, oare nu te-ai jurat că nu vei spune nimănui ? Cum ai spus toate câte am vorbit către tine ? Îți grăiesc ție, călugăre : ca un călcător de jurământ o să fii judecat în ziua judecății. Și i-a răspuns lui bătrânul : ce m-am jurat, m-am jurat, și că sunt călcător de jurământ încă știu dar Stăpânului meu sunt călcător de jurământ, iar pe tine nu te voi asculta, că de la tine este sfatul cel rău și călcarea de jurământ ca un vinovat ce ești acestora. Iar în ziua judecății, Domnul va căuta.” (pentru multe feluri de patimi și războaie ale curviei, ce se ridica asupra robilor lui Dumnezeu, cuvântul 31).
Astăzi se mântuiesc mai puțini oameni pentru că a scăzut evlavia noastră la Dumnezeu
Dacă astăzi se mântuiesc mai puțini monahi și mireni, asta nu este din cauza păcatelor, căci păcate s-au făcut din totdeauna, din pizma vrăjmașului și a slăbiciunii firii noastre. Astăzi se mântuiesc mai puțini oameni pentru că a scăzut evlavia noastră la Dumnezeu, la Maica Domnului, la sfinți și îngeri. Da, a cădea se poate întâmpla oricui, dar nimeni să nu rămână căzut. Să alerge imediat la spovedanie și să se roage acasă cu lacrimi pentru iertarea păcatelor sale, cu nădejdea că va fi iertat. Dumnezeu a venit nu să-i piardă pe păcătoși, ci să-i vindece. Maica Domnului se roagă pentru noi neîncetat, și asta trebuie să ne bucure și să ne dea speranță în suflet. Câți dintre noi nu am alergat în ispite și necazuri la Maica Domnului și cât de repede ne-a ajutat!
Și iarăși, mai vedem că pe diavol nu trebuie să-l ascultăm niciodată, căci sub un bine aparent, el ne propune de fapt un rău mai mare. I-a zis bătrânul călugărului că mai ușor i-ar fi la Judecată dacă ar merge cu toate desfrânatele decât să nu se mai închine Maicii Domnului și Mântuitorului. Diavolul știa acest lucru și de aceea i-a propus târgul. Dacă nu se mai închina lui Dumnezeu, nu mai putea să se mântuiască, așadar, de ce să-l mai ispitească diavolul? Cu diavolul nu trebuie să intrăm în dialog niciodată, nici măcar cu gândurile noastre de la el, căci el este mai bătrân și mai experimentat. Cum vedem în noi gânduri rele, să facem imediat rugăciunea inimii.
Cât despre călcarea de jurământ, în slujba de pe 29 august, la Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, iarăși scrie: “Mai bine îți era ție, Iroade, să fii călcător de jurământ decât ucigaș de prooroc”. Diavolul îl punea să împlinească promisiunea, un bine aparent, cum? Ucigând un prooroc! Adică un rău cu mult mai mare!
La câte curse ne sunt întinse la tot pasul, nu le putem trece decât rugându-ne cu smerenie și credința lui Dumnezeu, Maicii Domnului și tuturor sfinților și îngerilor.