Despre Înviere

Când eram eu copil îmi aduc aminte – Dumnezeu să-i odihnească pe ai mei pe toți, că nu mai sunt în lumea asta – că mama mea m-a trimis la bunica mea să zic: „Hristos o înviat!”. Și a zis că dacă zic așa, îmi dă un ou. Și așa a fost. M-am dus și am zis: „Hristos a înviat!”. Și bunica (mama țână) a zis: „Adevărat că a înviat! Hai să-ți dau un ou”. Cu asta mi-am început eu credința în Înviere, dar târziu am ajuns să-mi dau seama ce înseamnă.
Eu când eram tânăr, și mai ales când eram student la Teologie, mi-am propus să cercetez ce e scris în Evanghelii despre Învierea Domnului Hristos și să citesc în Faptele Apostolilor ceea ce au scris Sfinții Apostoli despre Învierea Domnului Hristos. Și, până la urmă, mi-am dat seama că totuși nu e convingător. Adică noi avem informație, dar convingeri nu putem avea pe baza celor citite. Și de fapt cred că nimenea nu a avut încredințarea despre Învierea Domnului Hristos pe baza celor citite din Evanghelie. De ce? Pentru că Învierea fiind mai presus de ceea ce poate aștepta cineva, nu ajunge nimenea să se încredințeze despre Înviere din informație.
Nici din informația Evangheliei, nici din informația prin cuvânt, prin predica, ci ajunge să se încredințeze prin ceea ce s-au încredințat cei care au ajuns să-și spună: „Hristos a înviat”, nu ca formulă, ci ca realitate, ca mărturisire de credință, și aceia, de la început, au ajuns prin puterea lui Dumnezeu. Să știți că numai Dumnezeu ne poate încredința despre lucrurile dumnezeiești.
La Paști se spune: „Să ne curățim simțirile și să vedem pe Hristos strălucind cu neapropiata lumina Învierii și bucurați-vă zicând, luminați să-L auzim cântându-I cântare de biruință”. Când poate ajunge omul să se încredințeze despre Învierea Domnului Hristos? Când își curățește simțirile, când se face receptiv pentru Învierea cea mai presus de lume, când îl învrednicește Dumnezeu să fie încredințat, nu numai informat, despre Învierea Domnului Hristos.
– Învierea Domnului Hristos e mai presus de lume, Învierea Domnului Hristos e o taină
Aș vrea să rețineți aceste lucruri și mai ales faptul că Învierea Domnului Hristos e mai presus de lume, că Învierea Domnului Hristos e o taină, că Învierea Domnului Hristos nu o putem înțelege și nu o putem primi ca adevăr decât în măsura în care Mântuitorul însuși, Mântuitorul Cel înviat, ne încredințează cum l-a încredințat pe Sfântul Apostol Toma, cum l-a încredințat pe Sfântul Apostol Petru, cum i-a încredințat pe ucenicii de la Marea Tiberiadei, cum i-a încredințat pe ucenicii cu care S-a întâlnit în ziua Învierii Sale, cum i-a încredințat pe cei cinci sute care pe muntele din Galileea L-au întâmpinat pe Domnul Hristos și s-au încredințat de Învierea Lui și cum i-a încredințat pe toți oamenii care au mărturisit cu adevărat Învierea Domnului Hristos. Pentru că să știți că până la urmă toți care credem în Înviere suntem martori ai Învierii Domnului Hristos. Și suntem martori ai Învierii Domnului Hristos în măsura în care primim ca adevărat tot ceea ce ne spune Sfânta Biserică ca realitate, deci și că a înviat străbătând prin piatră, prin piatra de pe mormânt, și că a intrat prin ușile încuiate la apostoli, și că a păzit întregi pecețile și a înviat din mormânt așa cum S-a născut din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.
Învierea Domnului nostru Iisus Hristos nu este ceva separat de noi, ci este ceva care trebuie să se întâmple și în noi. Viața unui creștin adevărat, a unui creștin botezat și trăitor al Evangheliei este de fapt o viață în Înviere.
– Noi am înviat împreună cu Domnul Hristos, trăim în Înviere, suntem fiii Învierii și avem în față înălțarea
Noi am înviat împreună cu Domnul Hristos, trăim în Înviere, suntem fiii Învierii și avem în față înălțarea, suntem candidați ai înălțării la cer împreună cu Domnul Hristos și așteptăm înălțarea noastră la cer. Ca să ajungem la înălțarea la cer trebuie mai întâi să ne înălțăm peste lumea aceasta, să ne înălțăm peste păcatele noastre, să nu mai admitem în viața noastră nici un fel de lucru rău și atunci înălțați fiind peste păcate, înălțându-ne prin virtuți, putem ajunge și la înălțarea împreună cu Domnul nostru Iisus Hristos.
Ortodoxia nu este atât cu tragismul suferinței Mântuitorului, ci este cu bucuria Învierii. Când avem bucuria Învierii suntem în miezul Ortodoxiei.
Învierea lui Hristos este în centrul gândirii noastre.
Mântuitorul a vrut să punem accent mai mult pe Înviere. Și anume, în convorbirea cu cei doi (Luca si Cleopa, Luca 24) care mergeau la Emaus, le-a spus: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima a crede toate câte le-au spus proorocii, nu se cădea oare ca Hristos să pătimească și să intre întru mărirea Lui?”. Deci noi ne întâlnim cu Hristos intrat „întru mărirea Lui”. Celor doi Mântuitorul le-a pus întrebarea: „Pentru ce sunteți triști?”. Domnul Hristos nu vrea să stăm în întristare, ci vrea să fim în bucurie! (material scris de Pr. Teofil Pârâian, Sursa: www.razboiulnevazut.ro)