Despre însurătoare (I)

Anton Pann, autorul muzicii imnului „Deșteaptă-te, române!” a avut o viață aventuroasă, plină de iubire, dar și de dezamăgiri …”din amor”. Autoexilat, la 30 de ani, la Râmnicu Vîlcea, după o căsătorie eșuată cu Zamfira, o bucureșteancă, Pann, la insistențele Platonidei, stareța Mânăstirii Dintr-un Lemn, ajunge să predea muzică și aici. Deși viața monahală presupunea și o supraveghere atentă din partea stareței Platonida, ”sora Anica” și Anton Pann trăiesc o frumoasă poveste de dragoste. Secretă! Pe atunci Anica avea 16 ani, iar Pann împlinise 32 de ani. Spre disperarea stareței, tânăra a fugit cu iubitul său în Brașov. Pentru a nu fi identificată, Pann a pus-o pe Anica să-și taie părul și să se îmbrăce cu straie de bărbat. La Brașov, Anton Pann a recomandat-o pe Anica drept „ucenicul său”. “Anton Pann se îndrăgoștește de Anica și o cere de soție la mătușa sa. Evident că stareța Platonida nu a acceptat căsătoria, din cauza diferenței prea mari de vârstă dintre cei doi. Aceștia nu s-au căsătorit, dar au fugit peste munți, la Brașov, Anica fiind deghizată în seminarist. La Brașov, Anton Pann își făcuse o serie de cunoștințe în 1921, în timpul revoluției lui Tudor Vladimirescu”, povestește – pentru historia.ro – Mihai Moroianu, muzeolog la Muzeul de Istorie din Râmnicu Vâlcea. Anton Pann se angajează cântăreț la biserica din Șchei. Pentru că lumea devenise extrem de curioasă să știe cine e ”tânărul” cu glas atât de subțire și frumos, cuplul a fost nevoit să părăsească Brașovul după doar câteva luni de ședere. Cei doi se stabilesc în Capitală, dar relația lor se răcește. Anton Pann muncește de dimineața până seara, iar Anica și-a găsit consolare în brațele lui Alecu, ajutorul compozitorului. La problemele cuplului a contribuit și mătușa Platonida, care a nu a renunțat la ideea că-și va aduce nepoata pe calea cea bună și o va smulge din brațele lui Pann despre care spunea că este bețiv. Stareța Platonida, într-o scrisoare adresată episcopului de atunci, îl acuza pe Anton Pann că este un om cu o morală îndoielnică, că bea prea mult și că îi răpise nepoata. Relația celor doi se răcește. Chiar dacă au avut trei copii, nu s-au căsătorit, iar Anica, din cauza diferenței mari de vârstă, îl înșală pe Anton Pann. Tânăra va sta însă cu Alecu doar un an, apoi va rămâne singură și va muri la 70 de ani. În 1840, Pann se căsătorește cu Tinca, o tânără de (sic!) numai 18 ani pe care o va păzi cu strășnicie, de frică să nu îl părăsească – ori înșele, ceea ce e cam, nu-i așa…același lucru – n.a.!- și aceasta. El nu va avea probleme cu Tinca, care se dovedește a fi o soție model. La moartea lui Pann, Tinca i-a promis că se va călugări și că-i va muta osemintele din curtea Bisericii Lucaci, din București, la Biserica Roșia. Niciuna dintre promisiuni nu s-a concretizat însă. (”Cherchez la femme”, zic franțujii!). Muzica actualului imn național este compusă de Anton Pann, deoarece Andrei Mureșanu , brașovean, voia o melodie pentru aceste versuri și i-a plăcut cântecul „Din sânul maicei mele”, compus de Anton Pann. Cântecul a devenit ulterior „Deșteaptă-te române”, imnul național al României”, înlocuind – în 1989 – vechiul „Trei culori” al lui Porumbescu. ”Domnișorul Ciprian”, bucovineanul nostru, păstrează, însă, o consolare postumă: ”Pe-al nostru steag” rămâne și azi – după știința mea – imnul național al Albaniei! Revin în episodul următor.