Despre Îngerii Pământeni

S-a stins Jeni Tăutu în noaptea de Înviere.
Când am sosit în târg, aici am găsit-o: tânără profesoară de limba franceză; ca ani, binișor mai tânără decât mine.
După zeci de ani, când ne întâlneam întâmplător și povesteam în stradă, vedeam bine că, totuși, tinerețea nu ne părăsise, în ciuda timpului. Sau nu o părăsiserăm noi?…
Cred că Jeni a fost un adevărat dascăl!… Un om, adică. Unul la care vocația de educator întru bine, adevăr și frumos era una cu vocația de profesor; simțind limba franceză nu ca pe o „materie” – un ”ceva de predat”…- ci ca pe un mijloc de comunicare, unde apropierea de copii îmbrăca veșmântul iubirii: răbdarea, nădejdea și dojana fără pedeapsă sau elogiul fără răsplată.
Se duc puținii dascăli ”de modă veche”, dascălii-om… Și, dincolo de pierderea comunității, mereu le simt stingerile ca pe o pierdere personală.
Pesemne că vor fi pe undeva rostiri de genul ”Jeni s-a dus la îngeri”… Pesemne… Nu știu.
Știu însă că, odată cu plecarea Eugeniei Tăutu, îngerii pământeni s-au împuținat.
Nicolae Dărămuș