Cei ce doresc mai mult decât le trebuie sunt mai nenorociți decât cerșetorii (Sf. Ioan Hrisostom).
Amestecă înfrânarea cu simplitatea și însoțește adevărul cu smerita cugetare și te vei vedea șezând la masă cu dreptatea (Avva Ilie Ecdicul).
Începutul rodirii este floarea și începutul făptuirii este înfrânarea (Sf. Vasile cel Mare).
Înfrânarea este un nume de obște, care se adaugă la numele tuturor virtuților (Sf. Diadof al Foticeei).
Înfrânarea și umilința cea din afară a trupului sunt păzitoarele comorilor dumnezeiești dinlăuntru (Sf. Maxim Mărturisitorul).
Omul nu este menit să fie rob stomacului și patimilor legate de cele de sub pîntece, ci pentru a realiza lucruri mărețe (Sf. Vasile cel Mare).
Precum tăcerea la vreme este frâna mâniei, așa mâncarea cu măsură este frâna poftei, iar rugăciunea de un singur gând, a gândurilor neașezate (Avva Ilie Ecdicul).
Dacă nu primești înfrânarea, nu poți primi nici mângâierea ei, căci cel ce nu se satură de la hrană și băutură e purtat de mânie fără rânduială; unul ca acesta se aseamănă cu o corabie purtată de valuri, al cărei cârmaci este diavolul (Sf. Ioan Damaschin).
Cel ce nu se stăpânește pe sine cum va putea să conducă pe alții cu rânduială (Sf. Ioan Hrisostom).
Înfrânarea, stăpânirea de sine este totuna cu puterea. Numai cine are putere poate stăpâni (Sf. Barnaba).
Cel ce vrea să biruiască ispitele fără rugăciune și răbdare nu le va depărta de la sine, ci mai tare se va încâlci cu ele (Sf. Marcu Ascetul).
Fugi de ispită prin răbdare și prin rugăciune. Căci dacă i te împotrivești fără acestea, vine asupră-ți și mai năvalnic (Sf. Marcu Ascetul).
Dacă n-ar exista satana care ne ispitește și ne strâmtorează, atunci nu s-ar vădi cine este plin de osârdie și cine este lipsit de o bună iscusință sau leneș (Sf. Nil Sinaitul).
