La patruzeci de zile de la Învierea lui Hristos și cu zece zile înainte de Pogorârea Sfântului Duh, prăznuim Înălțarea la cer cu trupul a Fiului lui Dumnezeu întrupat.
Înălțarea lui Hristos arată care este destinația omului; firea omenească pe care El a asumat-o a fost pe deplin transfigurată, ea nu s-a desființat în unirea cu cea dumnezeiască. Dacă devine nevăzută după Înălțare, acest lucru se datorează îndumnezeirii ei. De altfel scopul omului nu este să se piardă în lume, pentru că atunci s-ar pierde cel mai important factor al realității.
Au existat păreri că acest lucru a fost posibil, deoarece Hristos nu a avut un trup real. Aceste concepții aveau ca punct de plecare dualismul dintre spirit și materie. Sfânta Scriptură ne descoperă că întreaga creație a fost creată bună, că cele create nu se opun Creatorului. Sfinții Părinți mărturisesc că ceea ce nu a fost asumat, nu a fost îndumnezeit, deci, dacă Hristos nu a asumat firea noastră, rămânem în continuare în moarte.
Fiecare moment din viața lui Hristos vestește o altă etapă, Întruparea are în ea într-un mod tainic Jertfa și Învierea, Învierea ascunde în ea Înălțarea.
Adesea Înălțarea lui Hristos, ca și Învierea lui au fost înțelese ca fiind niște lucrări ale Tatălui asupra Fiului Său. Trebuie să avem în vedere, că moartea lui Hristos nu a avut ca țintă satisfacerea onoarei jignite a Tatălui, ci transfigurarea firii omenești. De aceea atât în Înviere cât și în Înălțarea Sa, Hristos nu este pasiv.
Evanghelistul Luca spune că Hristos i-a luat pe ucenicii Săi, i-a dus spre Betania și acolo Și-a ridicat mâinile, i-a binecuvântat și pe când îi binecuvânta, S-a depărtat de ei și S-a înălțat la cer (Luca 24,50-51).
Prin aceste cuvinte nu trebuie să înțelegem că acesta a fost ultimul act al lui Hristos în lume, El nu devine absent în creație. Înălțarea lui Hristos nu însemnă retragerea din creație, El continuă să fie prezent și lucrător prin Sfântul Duh.
Temei pentru credință în Înălțarea lui Hristos avem și în Evanghelia lui Marcu, în versetul 19 din capitolul 16, unde se spune că Iisus Hristos S-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta Tatălui. Astfel, Tatăl îl iubește pe Fiul în Sfântul Duh nu doar ca Dumnezeu ci și ca om. Prin acesta trebuie să înțelegem că toți cei care ne-am unit cu Hristos, devenim părtași la această iubire dumnezeiască.
Hristos prin Înălțarea Sa, nu arată doar unde trebuie să ajungă omul, ci se face cale și putere, ca omul să ajungă la aceasta stare. Așa putem înțelege paradoxul: Hristos este înălțat și în drum spre înălțare cu fiecare dintre noi.
Sursa: www.crestinortodox.ro
