Despre icoane

Poate fi icoana confundata cu idolul?
– Icoana nu poate fi confundată cu idolul pentru că icoana este reprezentarea unei ființe existente în mod real, pe când idolul este o născocire (închipuire) a minții omenești, slăbită de păcat. Așa se explică faptul că idolul, ca și chip cioplit, a fost oprit a se face, prin porunca lui Dumnezeu:
„Să nu-ți faci chip cioplit” (Ieșire 20, 4).
Dar tot atunci, Dumnezeu a poruncit lui Moise să facă icoane, spunându-i: „Să faci doi heruvimi de aur și să-i faci ca dintr-o bucată, ca și cum ar răsări din cele două capete ale capacului” (Ieșire 25, 19).
Deci, dacă admitem că textul din Ieșire 20, 4 vorbește despre icoane, atunci s-ar contrazice cu cel din Ieșire 25, 19. Așadar, primul text vorbește despre idoli (să nu faci) și al doilea text despre icoane (să faci) și nu mai avem nici o contradicție, ci dimpotrivă, o precizare foarte clară:
Să nu-ți faci idoli, dar să-ți faci icoane.
De ce scrie în Isaia 44, 17 că idolii sunt făcuți din lemnele pădurii?
– Într-adevăr, se scrie în Isaia că idolii sunt făcuți din lemnele pădurii, dar și chipurile de heruvimi poruncite de către Dumnezeu au fost făcute tot din lemnele pădurii și din aur, dar nu aceasta este important, ci semnificația lor, ceea ce reprezintă ei înșiși. Chipurile (icoanele) de heruvimi reprezentau ceva sfânt, unde Dumnezeu se descoperea lui Moise: „Acolo, între cei doi heruvimi, de deasupra chivotului legii Mă voi descoperi ție și-ei voi grăi de toate câte am a porunci prin ține fiilor lui Israel” (Ieșire 25, 22).
Dar oare hârtia Sfintei Scripturi nu este făcută tot din lemne?
– Bineînțeles ca și hârtia Sfintei Scripturi este prelucrată tot din lemn. Noi însă nu cinstim materia, ci chipul celui zugrăvit pe ea, după cum nu cinstim hârtia Sfintei Scripturi, ci ceea ce este scris în ea, pentru că cuprinsul ei conține: „Cuvintele vieții celei veșnice” (Ioan 6, 68).
Mântuitorul a cinstit icoanele?
– Mântuitorul a cinstit icoanele, pentru că, mergând la templu, nu a poruncit să le scoată afară, ci, dimpotrivă, a scos afară pe cei ce le necinsteau prin păcatele lăcomiei lor, după cum scrie că: „I-a scos pe toți afară din templu și oile și boii și schimbătorilor le-a vărsat banii și le-a răsturnat mesele” (Ioan 2, 15).
Pentru ce să cinstim și noi icoanele?
– Noi trebuie să cinstim icoanele pentru că ele reprezintă pe Dumnezeul nostru Cel întrupat și pe sfinții lui Dumnezeu ca exemple de sfințenie, care ne cuceresc chiar și prin sfințenia privirii lor. Însuși Mântuitorul Iisus Hristos este numit icoana Tatălui:
„Fiind strălucirea slavei și chipul ființei lui Dumnezeu” Evrei 1, 3.
Cu ce am mai putea asemăna icoana?
– Icoana poate fi asemănată și chiar numită o „Biblie zugrăvită”. Icoanele reprezintă textul biblic. Spre exemplu: „Când se lumina de ziuă întâi a săptămânii, a venit Maria Magdalena și cealaltă Marie ca să vadă mormântul și iată că s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului coborând din cer și venind a prăvălit piatră și ședea deasupra ei” (Matei 28, 1-2).
Ce înțeles au idolii după Noul Testament?
– După Noul Testament, idolii au și înțelesul de patimi sau păcate grele, după textele din Coloseni și Efeseni: „Drept aceea, omorâți mădularele voastre – ale omului pământesc: desfrânarea, necurăția, patima, pofta rea și lăcomia, care este o închinare la idoli” (Coloseni 3, 5). Și: „Aceasta să o știți bine că nici un desfrânat sau necurat sau lacom, care este un închinător la idoli, nu are moștenire în împărăția lui Hristos” (Efeseni 5, 5).
Așadar, idolul ca patimă ne păgubește, pe când icoana ne zidește, înălțându-ne sufletește când o privim, cum ar fi icoana Răstignirii, a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, a Înălțării și altele.
Despre Sfânta Cruce Crucea este un simplu semn ?
– Crucea nu este un simplu semn, ci un semn însoțit de putere, precum s-a dovedit încă din Vechiul Testament, când Moise se ruga cu mâinile ridicate în semnul Sfintei Cruci.
Iar: „Când își ridica Moise mâinile, biruia Israel, iar când își lăsa el mâinile, biruia Amalec” (Ieșire 17, 11).
Sfântul Apostol Pavel zice: „Cuvântul crucii pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni 1, 18).
Crucea este semnul biruinței, care se va arăta pe cer la sfârșitul veacurilor.
„Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului și vor plânge toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului în putere și slavă multă” (Matei 24, 30).
Ce semnificație mai poate avea Sfânta Cruce?
– Sfânta Cruce mai poate avea semnificația de altar, cel mai sfânt altar pe care s-a adus cea mai sfântă jertfă. „Altarele Tale, Doamne al puterilor, Împăratul meu și Dumnezeul meu” (Psalmul 83, 4)
Crucea poate fi vrăjmașa lui Hristos, așa cum se spune uneori?
– Crucea nu poate fi vrăjmașa lui Hristos, ci, dimpotrivă, textul Sfintei Scripturi ne spune că Mântuitorul a venit ca: „Să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniți într-un singur trup prin cruce, omorând prin ea vrăjmășia” (Efeseni 2, 16).
Ce înțeles mai poate avea crucea?
– Crucea mai poate avea înțeles de suferință, după cuvântul Mântuitorului: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie” (Matei 16, 24).
Putem să ne luăm noi înșine crucea suferințelor de bună voie?
– Noi suntem chiar sfătuiți să ne luăm crucea suferințelor de bună voie, dacă vrem să fim ai lui Hristos, pentru că: „Cei ce sunt ai lui Hristos Iisus și-au răstignit trupul împreună cu patimile și cu poftele” (Galateni 5, 24).
Ce se întâmplă dacă nu ne luăm crucea suferințelor înfrânărilor de bună voie?
– Dacă nu ne luăm crucea înfrânării de bună voie, vom purta crucea grea a mustrărilor de conștiință pentru păcatele săvârșite, prin neînfrânare și lipsa de răbdare, ca și bogatul nemilostiv care strigă:
” Părinte Avraame, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și ude vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie” (Luca 16, 24).
Dar Crucea, pusă de Dumnezeu pe umerii noștri, cum trebuie să o înțelegem?
– Crucea, pusă ca suferință de Dumnezeu pe umerii noștri trebuie să o înțelegem ca un medicament vindecător al păcatelor, precum i s-a dat chiar și Sfântului Apostol Pavel:
„Și pentru ca să nu mă trufesc cu înălțimea descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz ca să nu mă trufesc” ( II Corinteni 12, 7).
Și ca un prilej de întărire în credință, asemenea crucii pusă pe umerii lui Iov, fapt constatat și de Psalmist, care zice: „De multe ori s-au luptat cu mine, din tinerețile mele, și nu m-au biruit” (Psalmul 128, 2).
Dacă e grea crucea suferințelor luate de bunăvoie, crucea suferințelor ca urmare a fărădelegilor e groaznic de chinuitoare.
(Părintele Cleopa)